despre mine
am inceput sa fac paine acum 2 ani si jumatate, in ianuarie 2009. Nu am urmat niciodata cursuri de brutarie, de gatit, sau de nutritie. Am acumulat informatii citind pe internet sau in carti si apoi experimentand in propria bucatarie. Am inceput cu retete simple, de aluaturi dospite cu drojdie comerciala, am avut bucurii cand imi iesea cate o paine mai aratoasa, si nedumeriri cand esuam. Cand am aflat de drojdia salbatica (maiaua), am stiut imediat ca am descoperit un univers care merita explorat, ca am facut un pas inainte. Am aterizat in mijloc, fara multa teorie acumulata si fara suficienta experienta, dar cu o pasiune obsesiva, cu incapatanare si cu un interes neobosit. Vreau sa fac in continuare ceea ce eu consider a fi cea mai buna paine pentru gustul meu si vreau sa ma perfectionez. Incep acest blog pentru ca lumea in jurul meu s-a plictisit sa ma auda vorbind intruna de paine, pentru ca informatiile pe care le am acum merita a fi impartasite, pentru ca nevoia mea de a vorbi despre paine trebuie satisfacuta intr-un mod benefic pentru toata lumea. Voi fi foarte fericita daca veti gasi ceva util sau interesant in paginile care vor urma, si cu atat mai fericita daca veti avea ceva de intrebat sau impartasit.
Visez sa ajung la San Francisco, sa gust ceea ce e considerat adevaratul sourdough, unic in aroma. Dar mai mult decat atat, imi doresc sa invat la renumitul SFBI, si sa absolv cursurile de acolo.
Cand nu fac paine, nu citesc despre paine sau nu scriu despre paine, imi place sa citesc romane, sa ma uit la filme sau sa il privesc pe prietenul meu jucandu-se jocuri pe xbox sau ps3.
Adresa de mail: codruta arond codrudepaine.ro
despre blog
Acest blog reprezinta nevoia mea de a vorbi despre paine. Painea, versatila si variata, aliment care la modul general este sinonim cu “hrana”, aliment in sine, sau fara de care nici o masa nu e completa, care se regaseste sub diverse forme in bucataria tuturor popoarelor.
Este vorba despre un jurnal, un loc in care imi pot nota observatiile si gandurile, succesele, esecurile si descoperirile, sa le clarific sau sa le organizez.
Este vorba despe a privi, a admira si a gusta ceva bine facut, facut acasa de un amator cu abilitati de brutar, cu ingrediente si ustensile la indemana oricui, ceva delicios, bazic si zilnic necesar, si despre satisfactia de a putea spune la final “eu am facut asta!”
Este nevoia de a nu ma simti singura in pasiunea mea, intr-un oras in care painea umflata, pufoasa, cu gust de carton inca are cautare, in care cuvantul “maia” nu are folosinta. Poate acest blog ma va lega de alti singuratici ca mine, poate altor persoane le voi trezi interesul si mi se vor alatura pe un drum vechi, batatorit, dar uitat.
Painea dospita cu maia va fi subiectul principal al blogului, dar desi pentru mine lumea se invarte in jurul fainii, a apei si a sarii, sunt constienta ca nu pentru toata lumea e asa, si pentru ca un blog cu doar 3 ingrediente poate deveni monoton al un moment dat, veti gasi si alte diverse tipuri de paini si din cand in cand retete de sezon, care sa desavarseasca gustul unui colt de paine.
va multumesc ca ati trecut pragul micii mele brutarii si va astept sa reveniti!
codruta
era si timpul:)
am senzatia ca initiativa ta va fi un succes.
tin pumnii, citesc si….poate ma incumet.
cu drag, teo
teodora, merci.
daca vorbesti de facutul unei maia de la zero, sper sa te incumeti. si daca nu iese, tu intri la categoria “am un prieten caruia sa ii cer” :)
dar cred ca bucuria va fi mai mare daca vei reusi singura. codruta
welcome to the food bloggers’ club (si la mine in favorite feeds)! :))
florin, multumesc pentru intampinare.
Ma bucur ca a aparut si un site romanesc dedicat painii, care poate sa fie in asa de multe feluri si arome. Bine ai venit in lumea blogosferei, care devine mai palpitanta in fiecare zi :) Mi-ar place daca ai pune un newsletter sa pot primi pe e-mail ce postezi nou. Spor la copt!
mihaela, esti binevenita! si e o placere si pentru mine sa descopar blogul tau. Multumesc pentru sugestie, voi pune un newsletter cat de curand.
mihaela, am pus “subscribe” pentru mail. Sper ca functioneaza.
Felicitari pentru blog, chiar am vazut cateva poze pe facebookul tau cu paine si am ramas surprinsa placut cand am vazut la About ca de tine este vorba :) ..te-am adaugat si la blogroll cu ocazia asta ;)
ari, multumesc si pt felicitari, si pt blogroll. :)
Felicitari!!
Imi place sa cocaresc in mod deosebit:)) asa ca un site de inspiratie e super binevenit!
Ma bucur sa aud, sper sa te inspire!
Mmm, miros de paine proaspat coapta… nu exista miros mai innebunitor decat acesta.
Bine te-ai nascut blog despre painica, sunt convinsa ca vei avea multi discipoli…
P.S. Anunta-ma cand vii in San Francisco, poate ne intalnim pentru un cocktail si o chifla ;-)
Esti chiar din San Francisco? E sourdough-ul sour, asa cum se zice? As veni maine, daca mi-ar plati cineva cursul la SFBI!
Ma bucur nespus sa vad “blog de paine” pe la noi. Sun un fan infocat al painii facute in casa si vreau sa-mi reiau incercarile de a face “maia” (au esuat lamentabil in trecut).
Ce fel de cuptor folosesti?
folosesc un cuptor electrolux, nimic sofisticat, pe gaz. Ma bucur sa cunosc un om care apreciaza painea buna :) nu descuraja cu maiaua, pana la urma trebuie sa-ti iasa. Citeste si daca ai intrebari, te ascult.
ce blog frumos si interesant! l-am descoperit acum vreo juma’ de ora si nu ma pot opri din “rasfoit” ! eu nu sunt mare amatoare de paine, si asta tocmai pentru ca nu imi prea place painea din comert, daca as sti sa fac eu paine buna as fi incantata!
am o intrebare la care poate ai raspuns undeva pe blog , dar inca nu l-am citit pe tot asa ca nu l-am gasit : de ce maia ? ar fi o blasfemie sa fac o reteta de-a ta cu drojdie din comert ? m-as incumeta si la maia, dar gandul sa astept 5 zile mi se pare putin de speriat.
te felicit pentru pasiunea ta si pentru blog
Liana, multumesc pentru cuvinte. Nu ar fi o blasfemie sa folosesti drojdie, dar sunt doua lucruri cu totul diferite, nu cred ca vei putea transforma o reteta cu maia in una cu drojdie, pur si simplu… se modifica tot. iar gustul dat de maia nu se poate reproduce folosind drojdie. e pur si simplu unic, iar daca nu ai incercat niciodata, nici nu iti poti da seama ce pierzi. Eu am mancat prima data sourdough bread (paine cu maia) acum trei ani in graz, si gustul acelei paini m-a haituit vreme indelungata, pana am fost in stare sa-l regasesc si sa-l reproduc. Pot sa iti trimit maia uscata prin posta. Probabil ca dureaza tot 5 zile, dar nu te chinui. Am uscat niste bucati de maia, dar nu am incercat inca sa le readuc la viata. Daca te intereseaza, mai vorbim despre asta.
Multumesc de oferta, dar cum zici, probabil tot atata ar fi de asteptat … Cred ca o sa incep cu niste chifle, la care nu-i de asteptat decat “peste noapte”, si dupa ce citesc postarile despre maia pun si eu de una. Te tin la curent cu evolutia muncilor mele de brutar :).
Am facut chifle si mi-au iesit destul de faine, nu chiar ca ale tale, dar bune la gust si la consistenta, si-n plus mirosul din bucatarie era de nedescris! Cred ca o sa le pun pe blog si o sa poti vedea poze.
Daaaar, ghinionul tau este ca am inceput o maia! Asa ca de-acuma pana cand imi iese, zi de zi, o sa ai parte de cel putin o scrisorica pe zi (nu m-as mira sa ma blochezi peste cateva saptamani :)) ) . Deja am ceva nelamuriri, pentru ca mi-a iesit o pasta destul de groasa, care nu seamana cu ce vad in pozele tale. Am pus faina de secara, iar cea alba era 550 cu 10,3 proteina. Are vreo sansa sau sa incep alta ?
liana, ma bucur ca ai facut chiflele, abia astept sa pui poze!
am ras citind partea a doua a comentariului tau! nici vorba sa te blochez- te ajut pana reusesti :) asta e toata ideea blogului meu, nu? “share the love for bread”
legat de maia, sa nu incepi alta. in prima zi, cand cantitatea de secara e egala cu cantitatea de faina alba, amestecul e intr-adevar ca o pasta (uita-te in jurnalul meu, la pozele de la ziua 0) Eu am folosit faina 650, dar cred ca 550 e foarte buna, de asemenea. Nu te astepta sa se comporte identic cu a mea, depinde de multi factori de mediu, care evident, sunt diferiti. Tine-ma la curent cu ce se intampla in zilele urmatoare. :)
Iata si chflele mele, cu scuze ca pun link pe blogul tau dar nu gasesc “contact”: http://caietcuretete.blogspot.com/2011/06/chifle.html. Destul de uratele, dar foarte bune! :)
Povestea cu maiaua continua: pana dupa-masa era deja mai lichida, am amestecat-o putin si seara avea bule, iar dimineata (ziua 2) era aproape dublu volumul si multe bule la suprafata. Am crescut un monstru ? Mirosul – ieri era cam ciudat, acrisor putin, reavan, dar nu neplacut, azi – un pic mai dulceag, aproape fain. Cum o sa-mi dau seama cand e matura maiaua ?
va urma :)
chiflele tale par foarte gingase, moi si bune. iar introducerea pe care mi-ai facut-o m-a lasat fara cuvinte. iti multumesc.
Contact ai in dreapta, sub “Bine ati venit!”, daca vreodata vrei sa imi scrii mail :)
Maiaua ta pare sanatoasa si seamana din descriere cu a mea. va fi matura cand isi va dubla volumul in decurs de 8 ore sau mai repede, cateva zile la rand. sfatul meu e sa nu o folosesti pana in ziua a zecea, chiar daca teoretic in ziua a sasea iti va parea matura. Gustul se modifica in timp, de la bun in sus. Din ziua a 14-a poti sa o tii in frigider. Nu te descuraja daca maine poimaine nu va misca deloc, sper ca pozele mele si descrierile sa fie folositoare.
Bine te-am gasit, Codruta!
Si eu sunt o mare “fan” al painii facute in casa. Locuiesc in Toscana si lucrez in Praga. Fac naveta la fiecare 2 saptamani. Problema mea a fost cand, obisnuita cu “painea toscana” ( fara sare si coapta in la foc cu lemne!), am descoperit ca cehii nu au nici pe departe cultul painii bune. Eu prefer painea simpla de tot, paine copilariei, ca cea facuta de bunica in vatra. Deci,in Praga nu am sanse sa gasesc in comert acest produs de panificatie.
Asa ca, am inceput sa pregatesc painea in casa, insa fara “maia”. M-am tot documentat in acesti ani, insa mi-i s-a parut o munca imensa.
Acum, citindu-te m-ai pus pe ganduri….si vreau sa incerc maiaua.
…si nu stiu de ce, m-ai inspirat!
Multumesc si o zi buna iti doresc!
Multumesc, Habana! Si eu am copilarit mancand paine facuta de bunica in cuptor cu foc, asa ca te inteleg. Paine toscana nu am mancat, si marturisesc ca ideea de paine fara sare nu ma atrage, dar probabil ca mancata cu ceva condimentat/sarat/aromat e o combinatie interesanta. Nu m-as fi gandit ca cehii nu au cultul painii.
Nu cred ca maiaua e o munca chiar imensa… o faci o data si o ai toata viata, si tu, si copii, si nepotii… imagineaza-ti sa se laude nepotii ca au o maia veche de 50 de ani, de la bunica :). iar facutul painii, cere intr-adevar mai mult timp decat cea cu drojdie, dar daca te organizezi bine, poti sa o incluzi in program, sunt diferite variante de a trage de timp, in asa fel incat sa se potriveasca cu programul.
Daca vrei sa iti faci maia… si ai nevoie de sfaturi suplimentare, te ajut cu drag. Ca “last resort” pot sa iti trimit eu maia uscata, daca vrei asa, scrie-mi un mail.
Sper sa mai revii si sa ne auzim cu bine. codruta
Multumesc de raspuns!
1. Painea toscana -incearc-o! La inceput si eu aveam dubii (hmmm, fara sare!) iar acum nu concep alt gust.
2. Painea “ceha”- este asemantoare cu cea nemteasca…. In magazine se gasesc multe tipuri de paini si painici, de toate culorile si formele ;), insa, aceste paini ori sunt foarte pufoase si usoare (in 2 ore se usuca ca poti face pesmet!) ori sunt “molicioase”, ori ….Adica, nici una care sa semene cu painea italiana coapta la foc cu lemne! Now way!
3. ….Esti o dulce!
Inca nu m-am documentat in privinta “maialei uscate”…
Keep in touch!
Buna, felicitari sincere! Mi-am amintit citind rindurile tale despre bunica mea, care prepara piinea cu niste “pite” micute de malai … iar cind o cocea in test avea un gust incredibil. Pastra faina in “lavitza”…
foarte tare, felicitari pentru ca ne-ai dezvaluit activitatea ta legata de paine
Felicitari ptr blog , de putina vreme te-am descoperit si te-am adaugat cu drag in blogroll !!!!
Blogul tau este unic si merita urmarit , felicitari ptr ceea ce faci , este o adevarata arta !!!!
Imi place si mie sa fac paine , insa timpul e cam scurtut si mai am fff multe de invatat legat de asta ;) … O zi frumoasa !!!
Felicitari pentru blog!! De 2 ani fac piine cu maia, dar nu sunt asa “specialista ” ca tine, m-am bucurat mult sa gasesc blogul tau!
Cu drag,
Elena
Multumesc, Elena, ma bucur sa te cunosc.
Bine te-am gasit si ma bucur ca te-am descoperit. Sunt fan al painii facute in casa, fac si eu paine in casa, dar nu folosesc maia.Am citit despre maia, dar nu am stiut de unde se poate procura.
Fata de tine sunt o incepatoare in brutarit. Ce sa spun? Mai trebuie sa citesc. Nici nu stiu cu ce sa incep. Cred ca cel mai bine e sa incep cu prima ta postare.
Iti inteleg pasiunea pentru maia si cred ca am devenit un fan al blogului tau.
Elena, eu ma bucur ca m-ai descoperit :) si ca mi-ai scris. E buna ideea ta, sa incepi cu primele posturi, sa iti faci o maia, si pe parcurs sa intrebi ce ti se pare neclar explicat. Daca stiu si pot sa te ajut, o fac cu multa placere.
Pasul 1: maiaua. gasesti informatii, explicatii aici (click) si in categoria maia 101
Multumesc!
Mai am o intrebare, banuiesc ca si pentu maia folosesti faina eco
da, folosesc faina eco, dar nu tot timpul. Uneori nu imi permit, si atunci folosesc faina mai ieftina, care nu e bio. Urmaresc cum se comporta maiaua, si daca ii place faina cu care o hranesc, nu imi bat capul ca e bio sau nu. De ex, daca am doar o punga de faina bio in casa, o tin pentru aluat, nu pentru maia.
Am tot citit , m-am documentat si am hotarat. Maine e ziua cea mare, ma apuc de maia. O sa te tot intreb si sper sa nu te superi si sa ma blochezi. Am citit ca nu este bine sa folosesti apa de la robinet. Eu o sa folosesc apa plata.
Am citit un comentariul de al tau legat de faina eco alba. Intr-o perioada am vazut la Cora din Berceni, dar vad ca acum nu mai au .
Au avut si la magazinul cu produse naturiste din Amzei . K-life (parca asa se numeste).
Nu am mai fost de mult pe acolo, asa ca nu mai stiu.
Ureaza-mi succes.
O sa te tot bombardez cu diverse intrebari , sper sa nu te superi:)))
Ok, Elena, salut aventura ta si iti doresc calatorie placuta! Va fi o experienta interesanta, o sa vezi. Nu te stresa cu faina bio, foloseste una normala la inceput, doar sa fie 650 pt panificatie.
Succes si astept sa ma bombardezi cu intrebari. Voi raspunde insa doar seara, saptamanile care urmeaza nu voi avea acces la internet in timpul zilei.
Ce temoeratura trebuie sa fie in camera? La noi nu este f. frig, dar nu sunt 30 de grade.Sunt cam 20-21 de grade. Este OK ? Trebuie sa fie mai cald?
Nu mai este nevoie sa-mi raspunzi. Am gasit informatia necesara.Scuze pentru deranj.:)
vreau sa imi fac o brutarie la tara, peste 3 ani nu stiu nimic in materie de brurarie.Cursuri de brutar as vrea sa fac,ce ma sfatuiesti
doru, imi pare rau, dar nu stiu sa iti recomand un loc pentru cursuri. Banuiesc ca vrei cursuri in Romania, nu?
Ce intelegi tu prin faina 650 ? In magazin am vazut doar faina 000 , faina unguresca 550, 650 ? Un exemplu te rog
Faina tip 650, continut de cenusa <0.65. Ex. Boromir 650, Dobrogea 650, etc. Eu folosesc ungureasca BL55, si e ok (de la agromolnar) si pt maia si pt paine.
Multumesc!
Codruta, am terminat de citit tot blogul, si am o sumedenie de intrebari :). Oare pot sa le pun aici, sau preferi tu un anume post? Am numarat, is vreo 14.
Aseara am pus sa se faca maiaua, desi avem planuri de concediu in austria, da’ nu-i nimic, ca daca moare, cand ne intoarcem o iau de la capat, si asta o consider o experienta.
Am vazut dmult de tot un documentar DW-TV despre paine care a fost f interesant, si mentiona ceva Brot Academie, in Austria, am cautat ieri pe net unde e, voiam sa o vizitez de vreo 4-5 ani, dar in final am descoperit ca e vorba de un mare producator de premix-uri (si poate si faina standard?) care organizeza probabil cursurile ca sa-si promoveze produsele.
No in fine, am sa revin cu intrebarile, cand imi spui unde
diana, te rog posteaza intrebarile, fiecare la locul ei (adica la postul caruia ii apartin). Daca vreo intrebare nu isi gaseste locul niciunde, posteaza-o aici.
Draga Codruta,
Am descoperit de curand site-ul tau si sunt incantata de ceea ce am gasit! As vrea sa stiu daca esti din Bucuresti , motivul fiind ca la noi la firma organizam diverse cursuri pentru pasionati si poate ai fi interesata de o colaborare.
Numai bine,
Andreea
Andreea, sunt din Timisoara. Poate te gandesti sa organizezi si aici niste cursuri, as participa bucuroasa :)
Poate ajungi si prin Bucuresti, sa organizam un atelier . Ce zici? Te mai gandesti?
Roxana, eu nu am la ce sa ma gandesc. Daca cineva organizeaza si ma invita, voi spune da. Altfel insa, nu ajung prin Bucuresti prea des.
esti superba ca si painea ;))
imi placea mai mult poza cealalta….prima…..iti dadea un aer de mister….
nici asta nu e rea….;)
Şi când credeam că universul pâinilor “de supermarket” (pline de aditivi şi fără gust sau personalitate) ne va înghiţi pe toţi, forţându-ne să le “iubim”, iată că vine un aer proaspăt şi nou. E vorba de pasiunea ta pentru pâine adevărată, împărtăşită şi altora prin intermediul acestul blog pe care l-am descoperit -spre ruşinea mea- abia azi.
Citesc avid posturi întregi şi visez la momentul când mă voi desprinde din comoditate şi rutină şi voi apuca şi eu pe acest drum.
Până atunci (te) privesc admirativ şi adun energie…
Ai adăugat un plus-valoare zilei (mele) de azi. Felicitări încă o dată.
Pingback: Razvan Anton – Chifle
buna, sunt din cluj si as vrea sa vorbim mai multe despre aceste retete. te rog mult sa ma contactezi pe mess id. ddychio@yahoo.com ,
Acum doi ani si ceva mi-am facut curaj si am facut primul meu aluat cu drojdie, in ciuda atentionarilor pe care le-am primit ca e greu si ca poate sa nu iasa. De atunci la 2-3 zile la noi in casa creste un aluat cu drojdie, uneori si in fiecare zi daca avem oaspeti. Am reusit sa stric o masina de paine de atata framantat, am incercat tot felul de retete si pana sa descopar blogul tau am crezut ca stiu cam ce exista in domeniul painii, mai trebuie doar sa am timp sa fac mai multe paini.
Acum stiu ca nu am ajuns nici macar aproape de painile adevarate si ca mai am tare mult de invatat, dar sunt tare nerabdatoare sa incep si abia astept sa fac prima mea paine din maiaua crescuta de mine. Pana am timp sa ma ocup de asta intru zilnic pe blogul tau, iti admir painile, citesc si recitesc articolele despre maia, ustensile si carti, (am si cartea lui Hamelman in lista de cumparaturi, cadou de ziua mea) si sper ca in curand sa pot sa gust din prima mea paine adevarata :)
Iti multumesc pentru articole, pentru ca ne-ai impartasit dragostea ta pentru paine si pentru ca m-ai inspirat sa explorez lumea asta minunata.
Excepțională muncă faci și vreau să-ți mulțumesc și să te încurajez! Pâinea este parte integrală din viața noastră și indiferent cât vom încerca tot felul de diete NU PUTEM RENUNȚA LA PÂINE fiindcă așa am fost crescuți.Ideile excepționale ale acestui blog sunt că putem să ne facem singuri o pâine care să ne îndepărteze de buticurile de cartier sau de hypermarket pe vecie….O pâine sănătoasă conduce la o nutriție sănătoasă deci la o viață sănătoasă…
Mulțumesc mult pentru tot efortul tău și pentru faptul că împărtășești totul cu noi muritorii de rând