Buy your weekday smoothies and get your weekend ones for free. (7 for the price of 5!)
WELLNESSWEEK
Incerc de cateva zile sa-mi ascund dezamagirea legata de un anumit subiect, si mi-am promis ca nu voi scrie articolul asta intr-un impuls de moment, sau la nervi. Nu stiu daca voi reusi sa fiu diplomata si nici nu vreau sa nasc o drama din asta, asa ca, foarte pe scurt, ca sa imi scot din sistem subiectul, despre ce e vorba?
Acum 4 luni, am oferit tuturor o bucata din maiaua mea. Lucrurile puteau fi foarte simple pentru toata lumea... daca oamenii ar fi asa cum imi imaginam eu ca sunt. Cinstiti, corecti, recunoscatori. Din pacate, am constatat pe propria-mi piele, ca daca oferi ceva pe gratis, esti luat drept fraier. Nu e vina nimanui, asa e firea umana, probabil. (Scriu si sterg, incerc sa fiu zen, sa imi limitez frazele, caci nu imi e in fire sa imi strig nemultumirile in public. Dar aici e locul meu, voi sunteti prietenii mei, daca voua nu ma pot plange din cand in cand, atunci cui?!)
Trag linia dupa 4 luni si constat asa: am trimis 45 de plicuri, majoritatea prin tara, cateva prin strainatate. Toate au ajuns la destinatar, un singur plic a venit inapoi si l-am retrimis. Nu am cerut nimic in schimb. Doar ca fiecare sa isi plateasca plicul si timbrul. Am fost extrem de neplacut surprinsa sa constat ca oamenii au profitat de oferta mea si odata ce s-au vazut cu plicul in mana nu s-au mai deranjat sa plateasca 5 lei. Long story short, (si tot scriu si tot sterg) ideea cu impartitul maielei in stanga si-n dreapta a fost o idee proasta. Proasta cam cat 100 ron si un gust amar.
(Cei care m-ati avertizat, acum e momentul sa spuneti “I told you so!”)
Pentru ca e maiaua mea, pentru ca e timpul meu si efortul meu de a o intretine, si pentru ca vreau sa ma feresc de dezamagiri (si pagube materiale) in continuare, am luat urmatoarea decizie: oferta cu maia gratis s-a incheiat. Am vrut sa fac un bine, dar nu mi-au iesit planurile asa cum am sperat. Poate daca as fi etichetat maiaua ca “produs de lux” si nu “produs de primit gratis”, oamenii s-ar fi gandit de doua ori inainte de a cere...
Ei bine... lectie invatata! de acum incolo, maiaua mea e pretioasa!
PS. Randurile astea nu au alt scop decat sa ma elibereze de tristete. Voi care ma vizitati des nu sunteti cei vizati, oricum. Iar ce vizati, probabil ca nici nu imi calca pragul. Cam aiurea toata povestea. Cititi repede, si hai sa trecem mai departe, ok?
110 comments
Uite, eu nu sunt dintre fericitii care au primit maia insa poate o sa iti cer candva. Dar ma ofer sa acoper nerecunostinta celorlalti cu convingerea ca o maia buna valoreaza pentru mine si mai mult decat 100 de lei. Numai ca nu stiu unde sa trimit banutii. A silent watcher.
Maia crescuta de mine…ca mie mi-a fost un pic rusine sa iti cer degeaba cand ai facut atatea eforturi sa ne inveti cum sa facem noi una.Trebuia sa incerc macar o data sa fac si eu maiaua mea ,nu?
Buna Codruta si fruntea sus,aici mai ai inca un fan care te apreciaza foarte mult.Ai dreptate, e pretioasa maiaua ta,fiindca va "hraniti "amandoua de atata timp si a fost nobil gestul tau,dar nu traim intr-o lume la fel …de nobila.Asa ca iti dau si eu un sfat,ce il port si eu cu mine ori de cate ori imi iau palme din astea inapoi.Cand dai si dai degeaba,dai pentru tine,pentru sufletul tau,fiindca asa te simti tu bine si generoasa atunci,ce face fiecare cu darul lui…asta nu ne mai priveste.Ce primim inapoi..asta e cu totul altceva,asta vine din alta parte cu alta masura si cred ca tu intelegi oarecum dupa toate postarile astea ce ai primit in schimb.Asa ca daruieste in continuare ori de cate ori ai chef si primeste cu bucurie ce iti vine inapoi.De la mine ai o mare imbratisare acum fiindca…..maiaua mea de numai doua zile bolboroseste de numa,si zau daca nu e cea mai mare realizare a mea pe saptamana asta.Eu m-am folosit de informatiile tale pretioase si ia uite ce minunatii am facut.Raman prin preajma ca in weekend facem chef “de paine noua” si s-ar putea sa am nevoie de niste suport.Oare care sa fie prima….?:)
Patania ta mi-a adus aminte de o poveste cu talc. Pe scurt ar fi asa: daca-i dai cuiva un peste (adica produsul finit) nu-l ajuti prea tare, dar daca-i dai undita (adica metoda) s-ar putea sa-i fie de un mult mai mare ajutor si sa aprecieze cu adevarat ce a produs.
Am invatat ca cel mai bun lucru e acela pe care-l faci cu mana ta (iti da o satisfactie ce nu prea poate fi descrisa). Nu vreau prin asta sa jignesc pe cineva – departe de mine acest gand.
Manat de ce am citit pe acest blog (il devorez de 2 luni), mi-am zis in barba: ce ar fi sa-mi pornesco maia? Acum am 2, in varsta de 1.5 saptamani, una cu faina alba si una cu faina integrala-bio, ce au (pro)creeat 2 paini.
Nu te lasa coplesita de nerecunostinta altora, pentru ca pur si simplu nu merita. O astfel de experienta ar trebui sa te faca mai tare.
Pentru tot ceea ce faci aici: “chapeau”
[In reply to Antonina]
Hellloo, Anto!!! aud surle si trambite? Inca ma bucur pentru tine :*
da, da sunt zen, mi-am revenit :) cum altfel, cu atatea mesaje care mai de care mai dragute :)
Iti trimit maia, desigur, ne mutam cu discutia pe mail?
te pup, draga mea vedeta! esti cea mai dulce!