Miez magic de poveste (I)

Trebuie sa va dezvalui un secret astazi. Exista un plan la care lucrez de cateva luni si care incet incet prinde contur. As vrea sa pot sa va spun totul, dintr-o suflare, dar in acelasi timp mi-e si teama sa vorbesc despre lucruri care nu sunt 100% inchegate si stabilite. Dar astazi e musai sa impart cu voi macar un fragment de poveste, caci ma gandesc ca o sa va bucurati pentru mine si o sa va simtiti partasi la aventura mea.

De foarte mult timp imi doresc sa depasesc nivelul de hobby in brutarit. Am avut diverse perioade in trecut in care am simtit ca “asta e. Mai mult de atat nu pot invata singura. E maximul pe care il pot face la mine in bucatarie”. Invatatul online sau din carti, cu practica pe cont propriu, e bun, pana la un punct. Dar pentru mine, acel punct nu e suficient. Nu mai e suficient. Iar pasii cu care avansez sunt prea mici si nu imi ofera intotdeauna raspunsurile pe care le caut. Imi doresc sa invat mai mult, sa fiu si mai buna, sa fac si mai bine ceea ce stiu ca pot face. Undeva acolo, in viitor, trebuie ca exista un loc pentru mine in lumea painilor. Daca e asa cum cred eu, am nevoie doar de putin ajutor.  

Acum cateva luni am inceput sa ma gandesc foarte serios ce vreau sa fac, ce vreau sa fiu, unde vreau sa ajung. Din intrebare in intrebare, de la zi la zi, lucrurile mi-au devenit din ce in ce mai clare si intr-o anume zi am decis ca trebuie sa urmez calea pe care o simt scrisa in inima mea. Sa fac ceva concret, nu doar sa stau, sa visez cu ochii deschisi si sa oftez. E adevarat ca totul a pornit limpede si lin si nefortat, ca un sambure magic care isi cauta terenul propice sa prinda radacini, cu oameni potriviti si in momentul potrivit. E adevarat ca sunt norocoasa. Dar la fel de adevarat e ca muncesc pentru ca  lucrurile sa mearga inainte si drumul ales nu e neaparat unul facil pentru mine. Au fost si sunt zile de plans, de nervi, de panica, de bucurie, de extaz, de deznadejde si mai ales de incredere, de speranta si optimism.

Lasand povestea cu sambure magic sa devina realitate inainte de a vorbi despre ea, o sa va dezvalui un mic miez de poveste, extras din contextul general. Cautand perfectionarea, am reusit sa obtin o saptamana de practica sub indrumarea personala a lui Andy (Ananda TFL) in Anglia. Andy este un prieten, un profesor, un brutar extraordinar, un artizan, un om pe care il admir profesional, pe care il respect si pe care imi doream de mult timp sa il cunosc. Aceasta saptamana va fi la inceputul lunii august, cand voi merge in Newcastle si de acolo in Powburn, in orasul lui Andy, unde voi petrece niste zile de munca si practica in brutarie alaturi de el si sub supravegherea lui directa. La sfarsitul saptamanii are loc “Powburn Show”, un eveniment local la care Andy va participa cu produse de brutarie si patiserie pentru vanzare. Eu voi lucra cu el pentru acest eveniment si imi voi da silinta sa facem cele mai bune si atragatoare paini de pe piata. Acesta e planul, iar Andy deja a planificat foarte constiincios fiecare zi impreuna.

Mi-e greu sa descriu in cuvinte entuziasmul si bucuria pe care le traiesc in aceste zile, asteptand luna august, in valtoarea si haosul creat de diferite fapte care se intampla in paralel, cu suisuri si coborasuri. Cand lucrurile scapa de sub control, ma gandesc la magie, la paine, la Powburn si imediat ma linistesc. Pentru mine, sansa de a invata de la Andy, este o sansa extraordinara si sunt foarte constienta de asta. Este primul contact pe care il voi avea live cu o brutarie, cu munca in brutarie, cu echipamente de brutarie, primul contact cu un brutar artizan adevarat. Andy lucreaza foarte mult cu sourdough, cu ingrediente locale de cea mai buna calitate, are stiinta si pasiunea si rabdarea necesara de a transmite si altora cunostintele sale in materie de paine. Painile lui de secara sunt fantastice. Painile lui de grau, mari si rotunde, sunt foarte cautate si apreciate local. Gilchester Miche este o paine deja fabuloasa. Faina cu care lucreaza este o faina despre care am citit pe TFL, dar evident, nu am avut ocazia sa o folosesc niciodata. Una peste alta, sunt curioasa, sunt nerabdatoare, sunt dornica si pregatita sa intreb si sa invat. Ca si bonus, Andy are in curte un cuptor cu lemne si tot ce sper este ca vremea sa tina cu mine si sa putem sa il folosim macar o data. Timpul e scurt, iar programul e impartit foarte clar pe zile si nu va fi o vacanta. Plec de acasa cu un caiet plin de intrebari, sper sa ma intorc cu el plin de notite si raspunsuri.

Chiar in timp ce scriu, multe alte fragmente de poveste se intampla, se fac, se desfac, se refac si isi cauta locul. Nu e usor de scris jurnalul meu, va spun sincer. Pe masura ce planurile, ideile si visele se vor lega si vor crea o imagine reala, o sa va povestesc despre tot. Din pacate nu pot scrie nimic pana nu am date concrete, trebuie sa am rabdare ca lucrurile sa se aseze, si voi alaturi de mine, daca puteti. Anglia este doar o bucata, un capitol in desfasurare, dar aventura mea cu painea nu se va opri acolo. “Miez de poveste” are deja o continuare clara, pe care o sa o cititi in curand.

Revenind la Anglia, la Andy si la viitorul imediat apropiat. Pe Andy l-am cunoscut prin intermediul TFL si cred ca a fost sansa mea ca el sa fie primul care mi-a raspuns la o intrebare cand am indraznit sa scot capul acolo pe forum. De atunci incoace, am tot tinut legatura cu el, i-am cautat parerea si ajutorul cand am avut nevoie si i-am urmarit toate posturile. A fost cumva in firul logic al povestii sa ma indrept spre el si sa ii cer sprijinul si sfatul, si de data aceasta, pentru ca este un brutar dedicat, pasionat, cultivat, respectat si motivat. Intotdeauna mi-a placut ce scrie si m-am simtit pe aceeasi lungime de unda cu el si cu atitudinea lui vis-a-vis de paine si de profesia de brutar. Pentru mine este profesorul ideal, pentru ca imbina lucrul practic cu teoria si am incredere ca voi avea foarte mult de invatat de la el. In schimbul sansei oferite, sper ca imi voi aduce si eu contributia la Powburn Show in cel mai serios si profesional mod cu putinta. Andy mi-a prezentat un rezumat al painilor pe care doreste sa le facem impreuna, si desi unele produse sunt noi pentru mine, ma incanta ideea de a munci intr-o brutarie si de a avea alaturi un om deschis, rabdator si dispus sa imparta experienta si cunoasterea.

Mi-ar placea sa pot posta live din Anglia, dar nu stiu inca daca acest lucru va fi posibil. Daca nu, voi face multe poze pe care o sa le incarc pe blog la intoarcere. Cu siguranta si Andy va posta versiunea lui de poveste pe blogul lui de pe TFL, poate vreti sa il verificati in perioada respectiva, adica in/dupa prima saptamana din august. Pana atunci, bucurati-va pentru mine si ganditi-va ca experienta mea se va rasfrange destul de repede si de direct si asupra voastra.

In partea a doua a lunii august, am deja stabilit un program si mai aventuros, tot “bread related”. Mai aventuros inseamna mai departe, mai intens, mai lung. Fiti cu ochii pe Apa.Faina.Sare. si pe “Miez magic de poveste (II)” pentru noutati.

codruta ♥