Rosii + O zi nostalgica de vara...

Mi-am facut timp, intr-una din zilele trecute, sa dau o fuga pana la tara, in satul bunicilor mei. A fost o zi frumoasa, cu soare, asa cum imi plac mie zilele de vara. Am fost doar eu cu mama. Am stat tolanite sub umbra marului din curte si am povestit, si am povestit... Ne-am plimbat prin gradina si am inspectat toate legumele si fructele. Un piersic pe care l-am semanat eu cu ani in urma are cateva piersici. Marul meu preferat, cel din curte, e plin de fructe. Am atins micuta mimoza care s-a strans sfioasa. Am vazut cativa porumbi mutanti, cu cate 5-6 stiuleti pe o tulpina, numai buni de fiert. Am mirosit levantica si crinii. Am gasit fara sa caut un trifoi cu patru foi. L-am luat si mi-am pus o dorinta.  Am cautat prin lucrurile vechi din casa - intotdeauna cand merg acolo, cotrobai prin dulapurile care, imi imaginez eu, sunt pline de secrete. Usile scartaie, mirosurile evoca amintiri. Casa, acum nelocuita, a cunoscut si rasul si plansul a catorva generatii. Inca imi rasuna in urechi povestile bunicii. Povesti vechi de cand era ea copil, povesti simple, adevarate, povesti inventate, povesti cu care am crescut si care mi-au fericit copilaria. Am umblat desculta pe iarba si pamant batatorit. Atata liniste in jur! Poate a trecut un om pe strada si un tractor. Atat. Mi-am gasit un vas rotund pentru paine. Am vazut troaca de lemn in care framanta bunica aluatul si mi-am amintit de painile imense pe care le facea. Mi s-a facut foame... Inainte de a pleca, am cules rosii din gradina. Rosii mari, grele, carnoase, dulci si calde de la soare. Rosii rosii, rosii galbene, si rosii roz. Imi place sa le pipai, sa le rup si sa le simt calde in palma.

A fost o zi frumoasa. M-am intors acasa, cu gandul la bunici si la parinti. Mi-am dat seama ca sunt nostalgica, dar binecuvantata si fericita. Frieda a fost de acord cu mine :)