San Joaquin Sourdough - preview

        Povestea painii San Joaquin e una lunga si complicata. Foarte putine persoane stiu cat m-am zbatut pana am reusit sa o fac. Prietenul meu, cand ma vedea privind incruntata o bucata de aluat, ma intreba: “ce paine faci?” si eu raspundeam “aia care nu-mi iese”. “Aia care nu-mi iese” i-a ramas numele mult timp...

          San Joaquin Sourdough e o formula dezvoltata de David Snyder pe parcursul a mai multor ani. Cand am vazut ultima lui versiune, ca un fel de rezumat a tot ce a invatat si modificat in timp, am simtit brusc dorinta de a o incerca. Asta a fost in iunie 2011. Va dati seama ce impact a avut asupra mea imaginea painii lui, din moment ce am facut-o in ziua in care a postat-o. Nu mi-a iesit insa. Nici prima oara, nici a doua oara, nici a treia oara. Abia a patra si a cincea oara am obtinut rezultate acceptabile, insa am facut un compromis: am modificat anumiti pasi din formula lui, pentru ca pur si simplu nu reuseam sa ii duc la bun sfarsit. Compromisul a fost bun pe moment, insa un pitic pe creier imi spunea ca nu voi avea liniste pana nu voi face painea respectand intocmai metoda lui David. Am facut o pauza, mi-am luat gandul o vreme de la San Joaquin, si prin septembrie, cand am simtit ca e momentul potrivit, cu forte noi, am reluat formula, pas cu pas. Mi-a iesit, simplu si frumos, de parca nu aceleasi mani au plamadit aluatul si acum si prima oara. Daca pentru unii “third time’s a charm”, in cazul meu minunea s-a intamplat la a sasea incercare. Cam pe atunci experimentam si cu piatra lavica, si “am aburit” cam mult painea, dar shaping-ul a fost bun, si miezul excelent. Imi amintesc si acum de painea respectiva. Dupa aceea a venit extazul bannetoanelor noi, si am dospit painea in banneton (numarul 7 si 8), iar ultima incercare, din ianuarie 2012, mi-a confirmat inca o data ca formula asta e una care merita toata atentia si rabdarea.

          S-ar putea ca pe parcurs sa mai fi existat vreo incercare, pe care am pierdut-o in sutele de poze si foldere pe care le am pe calculator. E mare pacat ca nu puteti vedea toate pozele pe care le am. Unele paini se pierd pentru ca nu scriu despre ele la timp. Cand vreau sa scriu constat ca nu mai imi plac pozele, sau ca notitele sunt in dezordine. Trebuie sa fac cumva sa ajung cu painile la zi si sa scriu despre ele pe masura ce le scot din cuptor. Metoda asta de a le tine pe calculator in ideea ca odata voi avea timp de ele, nu e eficienta. Timpul trece, apar alte paini, cresc exigentele, si cele vechi, desi la vremea respectiva erau de top, acum sunt privite cu ochi mult prea critic.

          Piticul din capul meu insista sa creada ca San Joaquin trebuie sa fie musai un batard micut si ascutit, si nu o paine mare rotunda sau dospita in banneton, dar asta e piticul meu. Doar el s-a luptat cu formula asta, asa ca ascult de el. Voi puteti sa o faceti in banneton, daca va e mai usor, dar sa stiti ca shaping-ul la batardul ascutit, desi mai dificil, e interesant de exersat si satisfacator in final. Daca iese. Daca nu iese, poate fi super enervant. Si poate provoca aparitia piticilor pe creier.

          Am facut aceasta introducere pentru ca vreau sa stiti ca formula aceasta e speciala pentru mine. Privind inapoi, nu inteleg de ce mi-a fost asa de greu sa o fac bine. Poate mi-a lipsit experienta necesara. Poate nu am avut faina potrivita. Poate frigiderul meu a functionat incorect si nu a mentinut temperatura indicata in formula originala. Poate ca vara nu-i ca iarna. Sau invers :) Dar un lucru e clar: cu incapatanare, determinare, ambitie, pasiune si o oarecare doza de sminteala, am reusit sa fac ce mi-am propus. Mi-a luat ceva timp si energie, dar credeti-ma pe cuvant: painea asta e fantastica: daca nu ar fi fost asa, nu mi-as fi pus mintea cu ea. Dupa atatea luni, sunt inca fascinata de gustul ei, imi place sa o fac si in randul painilor albe ocupa o pozitie constanta in top 5.

          Cam atat cu vorba ... va arat pozele painilor, in ordine cronologica. Initial am vrut sa scriu direct formula, dar cand am vazut ce multe poze am, toate de la San Joaquin, mi-am zis ca e pacat sa pun doar 2-3 poze si restul sa ramana ingropate intr-un folder sau intr-o arhiva. Asa ca, mai intai pozele, si imediat dupa, vine si articolul cu formula.

“incercarea 1” e esecul esecurilor (tin minte si acum dezamagirea si deznadejdea care m-a cuprins atunci)

“incercarea 2” am facut-o pentru o prietena si desi nu mi-a placut cum a iesit, a trebuit sa i-o dau. Ea a zis ca a fost buna.

la “incercarea 3” nu am poze, tin minte ca a fost mai bine decat 2 dar nu suficient de bine incat sa o pozez.

“incercarea 4”, pe care la mine pe calculator am numit-o sfecla, a fost facuta cu apa in care am fiert sfecla, si nu gasesc poze cu miezul. Oricum, progres fata de precedentele, dar cum spuneam, cu anumite modificari in metoda din formula lui David.

“incercarea 5”, la fel ca 4, deviata din formula originala, buna, dar shapingul nu perfect.

“incercarea 6” a fost facuta cu apa in care a fiert sfecla rosie, de unde si culoarea maronie a miezului, eu o consider perfecta: forma, crusta, miez... exact asa cum visam sa fie. My pride and joy!

“incercarea 7”aluat dospit in banneton, o singura paine din toata cantitatea, in loc de doua mici

“incercarea 8” la fel ca 7, aluat dospit in banneton, o singura paine din toata cantitatea, in loc de doua mici

si ultima, “incercarea 9”, pozata pe o lumina ciudata de iarna, a doua zi dupa ce am facut-o. Miezul poate o idee cam uscat, dupa parerea mea, din cauza unei setari gresite a cuptorului (temperatura prea joasa, timp prea lung de copt), de care mi-am dat seama abia la final. Dupa 8 luni de la prima incercare, inchei lupta cu formula si pot sa ma bucur de gustul painii. Piticul meu s-a linistit in sfarsit :)

Sper ca v-am trezit interesul pentru aceasta formula. Pregatiti-va sufletul. Alungati piticii. Povestea incepe cu 150g maia alba 100% hidratare... (to be continued...)