Buy your weekday smoothies and get your weekend ones for free. (7 for the price of 5!)
WELLNESSWEEK
Incerc de cateva zile sa-mi ascund dezamagirea legata de un anumit subiect, si mi-am promis ca nu voi scrie articolul asta intr-un impuls de moment, sau la nervi. Nu stiu daca voi reusi sa fiu diplomata si nici nu vreau sa nasc o drama din asta, asa ca, foarte pe scurt, ca sa imi scot din sistem subiectul, despre ce e vorba?
Acum 4 luni, am oferit tuturor o bucata din maiaua mea. Lucrurile puteau fi foarte simple pentru toata lumea... daca oamenii ar fi asa cum imi imaginam eu ca sunt. Cinstiti, corecti, recunoscatori. Din pacate, am constatat pe propria-mi piele, ca daca oferi ceva pe gratis, esti luat drept fraier. Nu e vina nimanui, asa e firea umana, probabil. (Scriu si sterg, incerc sa fiu zen, sa imi limitez frazele, caci nu imi e in fire sa imi strig nemultumirile in public. Dar aici e locul meu, voi sunteti prietenii mei, daca voua nu ma pot plange din cand in cand, atunci cui?!)
Trag linia dupa 4 luni si constat asa: am trimis 45 de plicuri, majoritatea prin tara, cateva prin strainatate. Toate au ajuns la destinatar, un singur plic a venit inapoi si l-am retrimis. Nu am cerut nimic in schimb. Doar ca fiecare sa isi plateasca plicul si timbrul. Am fost extrem de neplacut surprinsa sa constat ca oamenii au profitat de oferta mea si odata ce s-au vazut cu plicul in mana nu s-au mai deranjat sa plateasca 5 lei. Long story short, (si tot scriu si tot sterg) ideea cu impartitul maielei in stanga si-n dreapta a fost o idee proasta. Proasta cam cat 100 ron si un gust amar.
(Cei care m-ati avertizat, acum e momentul sa spuneti “I told you so!”)
Pentru ca e maiaua mea, pentru ca e timpul meu si efortul meu de a o intretine, si pentru ca vreau sa ma feresc de dezamagiri (si pagube materiale) in continuare, am luat urmatoarea decizie: oferta cu maia gratis s-a incheiat. Am vrut sa fac un bine, dar nu mi-au iesit planurile asa cum am sperat. Poate daca as fi etichetat maiaua ca “produs de lux” si nu “produs de primit gratis”, oamenii s-ar fi gandit de doua ori inainte de a cere...
Ei bine... lectie invatata! de acum incolo, maiaua mea e pretioasa!
PS. Randurile astea nu au alt scop decat sa ma elibereze de tristete. Voi care ma vizitati des nu sunteti cei vizati, oricum. Iar ce vizati, probabil ca nici nu imi calca pragul. Cam aiurea toata povestea. Cititi repede, si hai sa trecem mai departe, ok?
110 comments
Buna,
Imi pare sincer rau pentru toata treaba. Imi dau seama ca nu aspectul financiar este marea problema, ci faptul ca sunt calcati in picioare toti cei care vor sa faca un lucru bun pentru altii.
Te intrebi cateodata daca merita. Daca merita sa iti sacrifici timp , nervi si cunostinte, sa studiezi carti si site-uri, sa faci teste, sa faci poze, sa scrii cat mai frumos si pe intelesul tuturor si apoi sa pui la dispozitie oamenilor, gratuit si cu cele mai bune intentii, o reteta de calitate (fie ea de paine sau de orice altceva).
Am fost si eu uimit la randul meu sa primesc zeci de intrebari despre sistemul de monetizare al blog-ului meu. Si toti au ramas uimiti cand au aflat ca nu exista acest sitem si ca mai sunt inca oameni care fac asta din pura pasiune fara sa astepte ceva material la schimb. Poate cateodata vrem un pic de recunostinta si doar atat.
Inca odata, cu pareri de rau (amplificate de faptul ca ieri ma hotarasem sa iti cer si eu maia, dar se pare ca trebuie sa o cresc eu pe a mea acum). Sper sa nu te lasi si sa nu ne lasi. Pentru mine postarile tale sunt o inspiratie.
Mult succes!
Ma gandeam citind raspunsurile pe aici ca, primul lucru pe care ar trebui sa il reinvatam ar fi sa pretuim educatia, invatatura si pe omul care stie. Prea multa vreme am fost invatati ca orice vine pe bani putini, ca poti sta la serviciu si tot vine salariul, ca aprozaristul e la fel ca fizicianul, ca nu conteza ce ai in cap.
Oamenii trebuie odata sa invete ca cei ce au carte trebuie pretuiti si platiti la justa valoare.
Apoi, abia dupa acei ani de intrat in cap ca aprozaristul nu stie medicina,nici arhitectura, nici economie, si nici pantofarul, atunci poti face cadouri care sa fie pretuite.
Codruta, sa nu-ti para rau ca ai fost inimoasa, sa nu-ti para rau c-ai vrut sa schimbi lumea. Daca toti ar fi ca aceia care uita sa plateasca ce ne-am face?
Din pacate, genul asta de experiente ne fac sa devenim mai circumspecti, mai reci … insa cu toate astea, trebuie sa continuam sa luam de la fiecare ce-i mai bun si trebuie sa ignoram restul.
Munca ta pe blog merita respect si consideratie!
Probabil episodul asta este un semnal ca sosit timpul sa-ti valorifici munca.
te imbratisez cu multa simpatie!
Si inca ceva… Crezi ca maiaua aceea care a ajuns la ei isi va face treaba? Eu sunt convins ca nu vor sti sa o pretuiasca si o vor pierde. Maiaua ta are suflet si daca simte ca nu este iubita nu va putea trai.
De multe ori strici orzul pe gaste. Dar cum padure fara uscaturi nu exista, ai gasit si de astea… Hai sa te invat cum sa Treci mai usor peste astfel de momente: considera aceasta pierdere pretul platit pentru popularitatea ta, pentru sutele, poate chiar miile de PRIETENI adevarati pe care i-ai castigat de partea ta prin ceea ce esti si ceea ce faci.
Pierzi, castigi, negustor te numesti.
Nu stiu ce profesie ai dar se pare ca nu prea lucrezi direct cu oamenii. Nu-ti pot spune de cate ori mi-am luat si eu “tzeapa”. Stiu ca asta nu te linisteste dar e bine sa stii ca nu esti tu singura.
Catalin