Cat e un gram de drojdie?

Uneori lucrurile nu sunt ceea ce par a fi! Nu va lasati pacaliti de poza, nu sunt “linii” din alea rele. Daca m-ati urmarit pana acum, ati inteles deja ca painea buna cere timp. Asta e adevarul putin trist, in conditiile in care timpurile in care vietuim cer ca totul sa fie facut repede, in viteza, in continua miscare. Dar nu e cumva o placuta asigurare sa stii, ca lumea nu a luat-o complet razna, ca unele lucruri mai sunt inca legate de pamant, de cursul firesc si nefortat al vietii, fara sa cunoasca si sa tina cont de toata vanjoleala din noi? Painea, cu tot procesul ei indelung si fara graba, poate sa iti dea acest simt al unui timp de altfel uitat. Incerci sa o pacalesti, sa o trisezi, si primesti o paine de comert, pufoasa, nesatioasa si fara gust. O lasi in legea ei batraneasca si iti recompenseaza toate simturile.

Si atunci, totusi, care e legatura cu poza de mai sus? Pai legatura e una simpla. De obicei, retetele pe care vi le daruiesc, sunt de paine dospita doar cu maia naturala. Asta invat sa fac, asta imi place sa fac si asta vreau sa fac. Daca vreti retete de paini rapide, cel mai probabil ca nu veti gasi aici. O singura paine pe care o numesc “de urgenta” si care e gata in 4 ore isi va gasi probabil un loc in acest blog, la un moment dat. Cand, constransa de imprejurari, (stiti voi, te intorci din concediu si constati ca ai uitat sa lasi o paine in congelator, sau primesti de la mama niste sarmale atat de bune incat prietenul mananca toata painea fara sa-ti spuna si a doua zi te trezesti ca nu exista paine in casa, genul asta de urgente) o voi face, atunci o veti afla si voi. Pana atunci, lasati-ma sa va bucur cu paini de-adevarat bune. Dar cu toate preferinta si atractia mea pentru maia, nu exclud drojdia sau retetele care o solicita. Pentru ca o cantitate infima de drojdie, combinata cu un proces lung de fermentare, au ca rezultat o paine spectaculoasa din punct de vedere gustativ. Pentru cei care nu au chef sa faca o maia, sau sa detina una, aceasta metoda e o varianta alternativa simpla si eficienta. Ok, incet incet ne apropiem de subiect. Am pomenit de “o cantitate infima” de drojdie. Americanii, cu toate linguritele lor speciale, si jumatatile de lingurite si sferturile de lingurite, nu au nici o problema in a masura de 1 g de drojdie (vorbim acum de drojdia instant dry, care se foloseste de obicei) cat cere o reteta. Cine are un cantar special pentru grame si miligrame, din nou nu intampina o problema. Dar cine are un cantar, ca al meu de exemplu, care mai sare cateodata din 3 in 3 grame, si care nici nu citeste un singur gram, isi dezvolta capacitatea de a se adapta si de a inventa tot felul de metode pentru a fi eficient. Am nevoie de 1.3 g de drojdie, cum procedez? Pai e destul de simplu: plicul de drojdie are 7g. Vars continutul pe o hartie si ochiometric, impart in 7 parti egale. O parte are un gram, o treime dintr-o parte are 0.33g. Apoi caut o lingurita in care sa incapa exact un gram, si cu asta am terminat. Data viitoare, folosesc aceeasi lingurita ca unitate de masura, intr-un rapid si eficient “american style”.

  Joaca placuta va doresc, dragi prieteni!