Buy your weekday smoothies and get your weekend ones for free. (7 for the price of 5!)
WELLNESSWEEK
"Painea noastra cea de toate zilele"- emisiune RRA, inregistrarea se gaseste in josul paginii
Din cauza caldurilor din ultimele zile nu imi vine nici sa fac paine, nici sa scriu retete de paine. Mi se face rau numai la gandul ca as putea aprinde cuptorul. Chiar si dimineata la ora 5 e insuportabil aerul si ma sufoc. Hranesc maielele de 3-4 ori pe zi, cu apa din frigider, si constat ca temperatura asta infernala pentru mine e ideala pentru ele. Astept sa mi se termine stocul de paine din congelator ca sa am motiv sa coc din nou. Pana atunci, diverse ganduri imi umbla prin cap.
paine integrala cu faina Malthouse (Doves Farm)
De exemplu... ce ne face, pe noi, mana asta de oameni care ne-am adunat aici, sa facem paine acasa?
Oamenii, la tara, mai demult, faceau paine din nevoie, pentru hrana familiei. Painea era sfanta, ritualul de facere era lung, respectat si binecuvantat. Oamenii erau umili in fata painii, spuneau o rugaciune si isi faceau cruce. Multumeau lui Dumnezeu pentru rodul pamantului si pentru tot ceea ce produceau, primeau, mancau sau aveau. Painea de casa si apa de fantana erau viata. Lucrurile simple nu erau puse de nimeni la indoiala.
Ce inseamna painea pentru mine, astazi, ma intreb? Am inceput sa fac paine din joaca combinata cu necesitate. Pentru ca nu am gasit sa cumpar painea pe care mi-o doream. Apoi am descoperit ca imi place ce fac, ca am talent si rabdare si am gasit mangaiere si confort in aluat, am inceput sa simt magia pe care au simtit-o batranele mele inaintea mea. Tacerea bunicii mele cand framanta aluatul mi s-a transmis si mie. Cand am mainile in aluat, nu vorbesc, nu aud, nu vad. Ma mut in alta lume, o lume doar a mea, doar de mine stiuta. O lume in care visez, creez, vibrez si ma caut ca fiinta. Desi painea ramane in primul rand hrana, pentru mine este si o forma de a ma exprima, de a ma descoperi, de a ma darui celor din jur.
Unii dintre voi ati gasit in facutul painii aceeasi pasiune si implinire pe care am gasit-o si eu.
Altii faceti paine pentru ca sunteti nemultumiti de painea din magazin si vreti sa oferiti familiilor voastre o alimentatie sanatoasa si aveti timp pentru asta. Altii ati vrea sa faceti paine, dar nu aveti timpul sau rabdarea necesara, insa apreciati o paine buna, de fiecare data cand aveti ocazia sa va intalniti cu ea.
Sunt curioasa, cati dintre voi, daca maine ati gasi de cumparat o paine identica, sau mai buna decat ceea pe care o faceti acasa, ati renunta la facut paine si ati lasa alte maini sa va hraneasca?
In alta ordine de idei, acum o luna am fost in vizita la Tartelier in Bucuresti. Am avut bucuria sa ii cunosc pe Stefan si pe Irina, cei doi tartelieri pasionati de painea cu maia, pe care sper ca ii cunoasteti deja. Am participat (fara sa stiu dinainte, de unde emotiile pe care le veti simti din interviu :), la emisiunea duminicala a Sorinei Man, reporter cu suflet al Radio Romania Actualitati, cu tema “Painea noastra cea de toate zilele”. Inregistrarea emisiunii este disponibila pe site-ul RRA (link aici-click), in josul paginii si are 30 min. Va invit sa o ascultati si sa ii cunoasteti mai bine pe Stefan si Irina (tartelier), si pe Iulian si Luminita (turtita fermecata).
Pentru partea de emisiune in care vorbesc eu, am facut un mic film, pe care il atasez mai jos, sau pe care il gasiti pe canalul meu de Youtube, link aici.
http://youtu.be/1Nr2SmaV92cSa stiti ca astept cu foarte mare interes raspunsurile voastre la intrebarile puse mai sus. De ce faceti paine? Pentru cine faceti paine? Pentru voi, pentru altii? Eu incet incet imi gasesc raspunsurile si justificarile si cat de cat, pentru mine, jurnalul de brutar artizan capata sensuri nebanuite. (va urma)
codruta ♥
58 comments
Fac paine in casa dintr-un motiv simplu: nu mai pot inghiti “mohairul” ala ce se vinde prin magazine si pe a carui eticheta scrie paine. Am incercat toate tipurile: mai neagra, mai alba, mai cu seminte, mai scumpa, mai ieftina, de la o brutarie pe a carei firma scria cu litere enorme “paine de casa”, pana cand am zis “Gata!”. La inceput am facut paine cu faina alba de la supermarket. Apoi am trecut pe un fel de faina neagra tot din supermarket. In cele din urma am descoperit magazinele naturiste si m-am dotat de acolo cu faina integrala de grau, faina de secara si seminte de toate felurile si culorile: in, mei, orz, ovaz, susan etc.
De ceva vreme te citesc cu mare atentie si am decis ca a venit momentul sa renunt la drojdie….
Te tin la curent cu rezultatele mele viitoare!
Am inceput sa fac paine in incercarea disperata de a regasi gustul si mirosul copilariei mele. In Maramures se facea o paine excelenta pana la revolutie, apoi pe aici lumea a trecut la facila si necostisitoarea reteta asa zis “turceasca”. Painea alba, hiper pufoasa, ieftina, fara gust, a carei singura calitate era faptul ca era “multa”, a impanzit partea asta de tara si a atacat omul exact acolo unde se pierde rafinamentul si incepe obezitatea: la un hiperinsulinism care i-a aruncat pe oamenii de aici intr-un vartej fara scapare. Paine, multa, tot mai multa, care se mananca si cu cartofi, si cu paste, si chiar cu mamaliga… halucinant si diabetic dincolo de ratiune.
Si am persistat in cautarea mea, pana ce am pus in aplicare un proiect ramas de rezerva de prea mult timp: sourdough.
Din momentul acela, am inteles in sfarsit ceea ce este sau ar trebui sa fie un hobby. Eu credeam ca hobbiurile mele sunt ciclismul, PlayStation, ceasurile de mana si filmele. Dar toate au trecut in penumbra de cand fac paine, croissante, prajituri, pizza etc.
Un alt motiv? Poate cel mai important: simt ca particip la un proces miraculos si stiu ca mainele mele sunt harnice. Munca pe care o prestez de obicei e de natura intelectuala. Sincer, baietzelul din mine se saturase pana peste cap de gandire. Masculinitatea inseamna sa faci ceva palpabil, ceva care asigura viata, traiul celor din jur: sa construiesti o casa, sa ingrijesti o gradina sau un camp, sa vanezi, sa repari ceva. Desi poate suna ciudat, brutaritul imi asigura palpabilul, realul, siguranta de sine de care aveam/am nevoie.
Fara falsa modestie: nu am conceptia ca eu fac paine. Ma repet poate: eu particip la facutul painii – am senzatia ca paine se face singura, cel putin in profunzimea ei chimica, mecanica si enzimatica, eu nu pot interfera cu aparitia vietii, pot doar sa particip si sa ii asigur conditiile necesare. De aici sentimentul de umilinta pe care il ai in fata unei paini si tot de aici sentimentul de inaltare pe care il ai cand faci paine pentru impartasanie (nu am facut lucrul asta inca, dar vara asta se va intampla). De aici, din profunzimea asta simpla, din simplitatea cvasi biblica a brutaritului, provine lectia cea mai importanta pe care un barbat o poate invata: grija si dragoste, dar mai ales disciplina. Cand brutaream cu drojdie, si chiar la inceputurile maielei (brutaresc de 3 ani), inovam fara discernamant, ma mandream cu cate o coptatura jalnica, iar acum, cand in sfarsit incepe sa iasa bine, sunt mult mai atent si imi dau seama ca in timp ce gatitul e o arta, facutul painii e o stiinta. In arta, tu contezi cel mai mult in finalitatea “produsului”, in stiinta conteaza rolul pe care ti-l castigi intr-o finalitate mult mai ampla. Si pentru ca si asa m-am exprimat prea pompos, rezum: you just don’t screw around with the laws of nature.
Iti multumesc Codruta pentru inspiratie!
uitasem ceva! fiindca in august vin acasa se poate sa mi dai si mie din maiaua ta daca nu indraznesc prea mult? si ca sa fiu la subiectul temei as vrea sa adaug ca cei care au trait o copilarie autentica au avut numai de castigat! Doar cand ma gandesc ca ma voi duce la bunica mea in apuseni si voi manca din painea facuta traditional in cuptorul vechi de 30 de ani, mi se ridica parul pe mana! :) Pacat, insa, ca urmatoarea generatie, a renuntat la autentic. Nu toti,dar procentul e ridicat…. Nu pot decat sa ma inclin in fata inspiratiei tale! ma regasesc deplin in ceea ce spui. Iti multumesc!
salut,codruta! ce mare bucurie am avut azi cand ti am descoperit blogul! nici nu ti pot descrie in cuvinte cata usurare mi ai dat prin explicatiile privind maiaua. De vreo 4 luni incerc sa fac paine cu drojdie salbatica dar nu prea am reusit. Atatea formule, timpi de asteptare…of of! sunt din deva, dar locuiesc de 5 ani in atena. Imi place foarte mult sa fac eu cu mana mea ceea ce mancam in familie, de la paine pana la inghetata! :) In primul rand, fiindca imi doresc sa ma apropii de normalitatea pe care o traiau strabunii nostri si in al doilea rand fiindca devin inspaimantatoare alimentele din comert! Si uite asa, acum vreo 4-5 luni o batranica grecoaica mi a zis de drojdia salbatica si…de atunci experimentez. iese o paine densa, prea densa, indesata, cateodata acra desi gustoasa ii lipseste ceva. Acel ceva care face diferenta!Ma apuc oricum de maiaua dupa reteta ta! o sa ti pun pe parcurs mai multe intrebari te rog sa ma ajuti! reteta de mustar e exceptionala, am incercat anul trecut sa fac, dar nu mi a iesit….. Deci, ma apuc de treaba. ps iertare pt lungul comentariu, dar sunt f bucuroasa ca te am descoperit! felicitari! le meriti din plin!
Eu am inceput sa fac paine ca fiind una din multele schimbari pe care le-am facut in viata mea odata cu mutarea mea din Timisoara in Brasov (dupa cum vorbea Cosmin Ordean despre nivelul de trai)… un aer de munte, o apa mai curata, o viata mai buna… pentru ca restul vin de la sine.
Fac o data la 2 zile, la masina, din ‘apa, faina, sare’, drojdie, si incerc sa fiu cat mai creativ la nivel de ingrediente extra.
Cel mai mult ne place painea cu spanac (cand gasim) si masline verzi, iese o paine ‘de Hulk’, cum ii zicem noi, care e tare aromata. Sau parca cea cu rosii era mai buna ? :) Grea decizie.
Pe locul doi vin painile cu seminte – cat mai creative optiunile cu putinta… mac, susan, seminte de floarea soarelui, de dovleac, de pin, migdale, caju, diferite nuci.
Si pe locul trei vin savorurile dulci.. painici cu fructe proaspete sau confiate in diverse combinatii.
Sunt innebunit dupa mirosul din brutarii (mirosul din cuptorul de pamant in care faceau paine bunicii pare de mult uitat), si faptul ca pot sa il recreez acasa e o bucurie tare mare pentru mine.
Pe scurt, o fac pentru ca e felul meu de a ma rasfata :)
P.S. Abia astept reteta de paine cu chia… ca tare faine erau pozele.