Despre DESEM

         Ceea ce in urma cu o luna a inceput ca un flirt si o joaca, a devenit intre timp o relatie serioasa si armonioasa. Eu sunt atenta la micile detalii care conteaza pentru el si el ma rasplateste cu intelegere, duiosie si blandete. Petrecem timp de calitate impreuna si comunicam perfect prin putine cuvinte, chiar daca nu ne intalnim prea des. Avem nevoie unul de altul, suntem acolo unul pentru altul, dar nu ne sufocam reciproc. Fiecare cu spatiul lui personal.

         Pare ursuz si inchis in el, dar de fapt sub masca dura ascunde un suflet sensibil, cald si frumos. El este prietenul meu si il iubesc. El este Desem.

         N-am stiut niciodata daca maielele mele sunt genul feminin sau masculin. Nici nu mi-am pus problema in felul asta. Inainte de a scrie pe blog, aveam o singura maia, cea alba. Pe atunci maiaua mea se numea “starter”. “ce faci? hranesc starteru’”. “maine fac paine... sa nu uit sa scot starteru’ din frigider” “starteru’ asta e incredibil, a dat pe dinafara din borcan”. Cuvantul “maia” a aparut in uzul verbal la mine acasa de cand cu blogul. Dintr-o data “el” a devenit “ea”. M-am obisnuit si asa. Cand citesc in engleza, maiaua e masculina, cand scriu in romana, maiaua e feminina. Apoi a aparut maiaua de secara. Iarasi m-au derutat denumirile. Rye sour. Sour build. Rye starter. Mie imi suna masculine toate. Maiaua de secara. Feminin. “ce faci? hranesc starteru’ ... aa.. adica maiaua.” Nu mai stiu nici eu, cum imi vine pe moment.

        Cu desemul a fost alta treaba. Fara traducere, el a ramas Desem. Pentru ceilalti poate parea o maia ca toate maielele, dar pentru mine e unic si se distinge clar intre ele. Maiaua alba si maiaua de secara sunt doua firi jucause, zglobii, acide, involburate, mereu ganguresc, mereu bulbucesc, mereu vor ceva de la mine. Doua vietati care striga, dau din picioare, tipa, au nevoie de permanenta atentie, hrana si supraveghere. Cateodata ma satur de ele si le mai bag in frigider cate o noapte. Sa ma mai lase in pace cu atata zarva!

        Desemul e molcom, greoi, mai cu timp, mai intelept, singuratic, rabdator, care nu striga, tace, dar la care te duci de drag si de dor, sa-l vezi si sa-i dai binete. Devine acid doar daca se simte neglijat. In rest, e bun de pus pe rana! Tace si face!

        Desemul meu sta in frigider, pe usa, intr-o cutie plina de faina integrala, cu capac. Il hranesc de doua ori pe saptamana cu faina proaspata si apa la temperatura camerei, si il pun imediat inapoi in frigider. Proportia de hranire e 1:1:2. O parte desem, o parte apa, doua parti faina. Are nevoie de mult spatiu, pentru ca se umfla si impinge faina din jur. Intre hraniri face o crusta pe exterior, care la hranire se indeparteaza si se pastreaza doar miezul.

         Intr-o zi l-am imprietenit cu maiaua alba si maiaua de secara. A iesit cea mai buna paine din ultimul timp. Memorabila! De trei ori am facut paine 100% integrala. Pe gustul meu, de fiecare data. Am mai facut una multicereale, doar cu desemul ca pornire. Impecabila. Desemul e surpriza anului pentru mine. A fost dragoste din prima si l-am adoptat imediat. Nici nu imi trece prin cap sa renunt la el.

         Trei maiele, toate trei diferite, unice in felul lor. Perfecte! Pretioase! Personale!

         Voi ce spuneti? Desem sau ne-desem?

codruta ♥

.