Mere, soare, povesti si o jucarie noua

Cei care ma cunosc stiu cat de mult imi plac fructele. si painea. si vara. Cand eram mica si petreceam vacantele la tara, era un anumit moment in vara, care imi placea cel mai mult si pe care il asteptam cu emotie si bucurie. Era ziua cand venea barza si lasa in capatul gradinii intr-un culcus de iarba, mere si pere. Mergeam cu sora mea in gradina, ca intr-o aventura, si cautam fructele dulci, raspandite pe ici pe colo. Mi se parea fascinant ca o barza poposeste la noi in gradina, in fiecare vara ca sa ne aduca fructe in dar. Pana intr-un an... cand am prins-o pe bunica cu “cotranta” plina de mere si pere pe care tocmai le aseza in iarba. Culmea e, ca pe mine a reusit sa ma pacaleasca si sa ma lase sa cred, in continuare, ca barza ii daduse fructele respective, desi sora mea, mai mare, imi explica ca bunica era de fapt barza, insa eu refuzam sa cred... ! Aceasta traditie inventata, a continuat si dupa ce am crescut si nu am mai crezut in “barza”, dar am pastrat aceeasi bucurie sincera cand cautam si gaseam fructele pitite prin gradina. Insa nu erau orice fructe. Erau mere roz de ‘sanpetru, dulci si delicate si pere mici si galbene si parfumate. Mi-am amintit de aceasta poveste, pentru ca anul acesta, marul s-a intrecut pe sine. A avut atata rod, cum nu imi amintesc sa fi avut vreodata. Merele au fost, au trecut, dar ceva a ramas in urma lor. Si aici urmeaza povestea a doua: Acum ceva timp, am gasit un subiect nou pentru mine pe forumul de pe TFL, despre care voi tot vorbi de acum incolo. Am ignorat o perioada subiectul, pentru ca titlul mi se parea ciudat si nu avea sens, pana cand, am decis sa citesc si sa vad despre ce e vorba de fapt... si am descoperit ceva extrem de interesant. Prinsa cu alte treburi, am lasat din nou timpul sa treaca, si desi in sinea mea cochetam cu ideea, o tot amanam, pana intr-o zi cand i-am spus lui V: “uite ce am citit acolo” si i-am povestit “si de ce nu faci si tu, ce ai de pierdut?” a venit imediat replica lui. Asa e el, intotdeauna ma impinge inainte cand sunt nesigura pe mine. El m-a impulsionat sa fac paine, el a fost primul care m-a incurajat, in ciuda semiesecurilor de inceput (paini prea sarate, paini nesarate, paini prea acre, paini cu forme diforme s.a.m.d.) sa merg mai departe, sa experimentez si sa invat, el m-a impins de la spate sa pornesc acest blog si multe alte lucruri bune pe care le-am facut, au fost ca urmare a insistentelelor lui. Asa ca... povestea incepe cu doua mere coapte si dulci, luate din pom, iar rezultatul este ceva la care inca nu am gasit nume in romana: Fruit (Apple) Yeast Water, un fel de Drojdie din Apa Fermentata cu Fructe (Mere, in cazul meu), dar pentru simplificare, o voi numi (A)YW. Sunt multe fructe din care se poate face drojdie. Insa merele si stafidele, se pare ca au rezultatele cele mai bune. Acum... nu va imaginati lucruri sofisticate, complicat de facut, maiele cantarite, hranite cu lingurita in fiecare zi... NU, de data asta, povestea e simpla de tot:

Luati un borcan curat, taiati doua mere felii, fara sa aruncati coaja sau cotorul, le puneti in borcan, umpleti borcanul cu apa, asezati capacul pe borcan, si il puneti undeva la lumina si soare... si asteptati si asteptati... cam 3-5-7 zile. Cand va amintiti, scuturati energic borcanul, ca sa se oxigeneze apa. Asta e tot. Dupa cateva zile, apa fermenteaza, face bule si miroase frumos, a mere. Gustul e bland, usor acidulat, usor dulce. Ca sa verificati daca are drojdie activa inauntru, luati 15g apa si amestecati cu 15g faina. In mod fericit, in mai putin de 12 ore isi dubleaza volumul. Intretinerea e simpla: din cand in cand, aruncati merele din borcan si inlocuiti-le cu mere proaspete. Borcanul se poate pastra in frigider, si atunci “hranirea “ poate fi facuta la un inteval mai mare de timp. Partea interesanta a povestii abia acum incepe. Am facut patru paini cu aceasta apa. Doua au fost hibrid, adica am pus pe langa YW si putina maia in aluat, iar doua au fost crescute doar cu AYW. Rezultatul? Absolut incredibil! Ultima data cand am fost asa de fascinata de ceva a fost cand am descoperit maiaua. Pe atunci nu-mi venea sa cred ca am facut paine fara drojdie comerciala, iar acum vedeam cum creste painea in cuptor, si din nou, nu-mi venea sa cred. Explicatia e de fapt simpla: drojdia exista in fructe, probabil mai concentrat in coaja fructelor, nu trebuie decat sa cream anumite conditii pentru ca bacteriile sa poata fi activate: conditiile sunt: umiditate (apa), zahar (faina, fructe, chiar si legume dulci), caldura. Subiectul e inca in afara zonei mele de comfort, dar caut informatii, citesc si invat. Stiu cum se face YW si ca e foarte activa, puternica si imprevizibila.... restul ramane de studiat. Gustul painii e foarte bun, putin diferit de cel al painii facute cu maia, mai putin acru si usor dulce, coaja e tare si crocanta, iar miezul e moale si ... nu stiu cum sa descriu mai exact... satinat la atingere. 5 persoane in afara de mine, au mancat din painile acestea, iar parerea a fost unanima: excelente! Daca vreti sa invatati odata cu mine, puteti citi detalii despre subiect aici, si aici. Pe TFL sunt multe posturi cu paine cu YW (diverse YW- mere, stafide, banane, caise, etc), dati un search "yeast water" si veti gasi o multime de informatii, retete, poze, intrebari. Daca nu vreti sa studiati, stati in preajma, caci voi veni cu informatii mai detaliate de acum inainte.