Buy your weekday smoothies and get your weekend ones for free. (7 for the price of 5!)
Nu stiu daca v-am povestit vreodata cum am ajuns eu sa scriu un blog. Era o vreme cand primul lucru pe care il faceam dimineata, la cafea, era sa ma uit la noutatile de pe tastespotting si foodgawker si de acolo saream din blog in blog. Eram in stare sa pierd ore intregi. Imi placea sa citesc povestile din spatele retetelor si imi placea sa gatesc diverse lucruri noi sau clasice, pentru V. Cateodata faceam poze, le mai puneam pe FB sau le trimiteam pe mail prietenilor. V. a sugerat la un moment dat ca ar trebui sa imi fac un blog. Mai in gluma, mai in serios, cand faceam ceva bun, pozam si ziceam... “asta e pentru blog”, sau “daca as avea blog, la mancarea asta as scrie asa...” si faceam pe loc o introducere. Cand cumparam un vas sau un obiect de bucatarie, ma gandeam ca ar da bine in poze. Asa zisul meu blog devenise un subiect de amuzament si de referinta in discutii, dar pe atunci nu credeam cu adevarat ca as putea face asta.
click aici ca sa sari direct la reteta (jump to recipe)
Apoi a inceput aventura cu painea. Blogurile de paine au devenit lectura zilnica, iar facutul de paine o preocupare importanta. Continuam sa gatesc, sa citesc si sa experimentez diverse feluri de mancare sau bucatarii, dar painea mi-a acaparat atentia cu o pasiune greu de imaginat. Nu mi-am cumparat niciodata o carte de bucate. Carti de paine insa... slava domnului...
Cu atat mai mult cu cat vorbeam doar despre paine, si din ce in ce mai staruitor, V. ma incuraja sa scriu. “Fa-ti un blog. Tot ce faci e bun, e ceva ce iti place si te preocupa. In plus, iti place sa scrii. E pacat sa nu imparti cu restul lumii”. “...dar ce stiu eu despre blogging? ce stiu eu despre mancare? nu cred ca pot sa o fac...” si mai treceau cateva zile, pana faceam din nou ceva bun care-mi iesea din prima, si V se exaspera: “fa-ti blog odata!” Iar eu de colo “dar mie nu imi place sa scriu despre mancare si n-am rabdare sa fac poze la mancare. Mie doar painea imi place” “pai atunci fa-ti un blog despre paine!”
Si tot asa, inca o vreme. Am inceput sa caut nume posibile, .ro, .com, diverse combinatii. Cochetam cu ideea. Apoi o mai lasam moarta un timp...
Pana intr-o zi, cand eu fiind pe picior de plecare in oras, V m-a oprit si mi-a zis: “nu pleci din casa pana nu iti cumparam un domeniu. Alege un nume.”
Pana in ziua de azi nu ne e clar cine a venit cu codrudepaine.ro. V. sustine sus si tare ca a fost ideea lui, eu imi atribui numele de parca a fost al meu dintotdeauna, asta fiind un subiect pentru totdeauna sortit ca fiind motiv de contrazicere intre noi. (Pe langa asta cu numele blogului mai avem un subiect: pozitia canapelei in living... dar asta e alta poveste.)
To make a long story short, domeniul a fost cumparat in ziua respectiva, iar restul il stiti. Ce vroiam insa sa subliniez cu aceasta introducere este ca, daca V. nu ar fi crezut in mine, daca nu m-ar fi impins de la spate si nu m-ar fi incurajat in pasiunea mea nebuneasca cu painea si cu scrisul, blogul acesta nu ar fi existat. Fiecare reteta, fiecare post, mai inspirat sau mai putin inspirat, exista pentru ca V. a creat cadrul potrivit ca aceste lucruri sa se nasca.
Odata pornita, apoi m-am descurcat singura... pana intr-o zi, cand lucrurile au luat-o razna si am iesit de pe sine. Acum cateva luni, am luat o serie de decizii gresite, care de care mai proaste, iar consecintele au tulburat totul in jurul meu, cu mine in frunte, inevitabil. Nu vreau sa vorbesc acum despre asta, dar vreau sa stiti ca am avut momente, nenumarate, in care am vrut sa renunt la blog. Am crezut ca nu mai pot scrie. Am crezut ca nu mai am nimic de spus. Am ajuns intr-un punct asa de fragil, incat pentru o scurta perioada nu am putut sa fac nici paine !!! imaginati-va!!! Saptamani in sir nu am fost capabila sa deschid blogul, sa raspund la mailuri sau la comentarii. Atunci mi-am spus ca voi renunta. Am luat o pauza. Si apoi inca o pauza. Si din nou, cu o rabdare de fier, V. m-a pus pe picioare. Uneori cu intelegere, alteori cu disperare sau repros, dar intotdeauna cu incredere, din timp in timp ma intreba: “dar pe blog cand scrii? Nu-ti pare rau de atat munca?”
M-am reapucat de paine, cu inversunare, la insistentele prietenilor, dar de blog inca nu ma simteam in stare. Am inceput sa cred ca lumea s-a suparat pe mine, ca tacerea mea prelungita i-a alungat pe toti. Dar V. m-a convins sa scriu din nou. “ce se intampla cu retetele noi pe care le faci?” “... nimic... se pierd...” “pune-te si scrie, orice, doar scrie ceva. Sunt sigur ca poti.”
Si asa, incet incet, mai de bunavoie, mai impinsa de la spate, am hotarat sa ies din barlog. Si in momentul in care in sfarsit m-am pus pe scris, mi-am dat seama ce mult mi-a lipsit. Mi-am dat seama ca inca am chestii de spus, despre paine.
Noul inceput i se datoreaza lui V, iar acest post i-l dedic, impreuna cu toata dragostea mea.
Daca voi, cei care ma urmariti si cititi va bucurati de faptul ca scriu din nou, stiu sigur ca V se bucura cel putin in aceeasi masura. De aceea, azi am ales sa scriu despre painea lui preferata.
Cea mai buna paine, pentru cel mai bun iubit din lume, pentru voi toti, pentru un nou inceput:

PAINE INTEGRALA DE GRAU CU SEMINTE DE IN
Din cand in cand, o noua paine isi face loc printre favorite si intra in rotatia saptamanala. Cam asa s-a intamplat si cu painea de astazi. Doar ca nu si-a facut loc printre favorite, ci a urcat direct in top, eliminand complet orice concurenta. De la inceputul anului, de cand am inventat formula asta, am lasat la o parte orice altceva.
Cei care urmariti blogul in mod regulat, probabil stiti deja ca V. nu e mare amator de faina integrala. Painea din faina predominant alba a fost de la inceput alegerea lui nr. 1. Ceea ce era super ok pentru mine, caci puteam experimenta tot felul de formule si combinatii de fainuri: secara si integrala pentru mine, albe pentru el.
Ei bine, de cand am inventat formula asta, dragul meu V. a fost atat de cucerit de gustul ei, incat a numit-o imediat preferata lui si a refuzat ideea de a manca orice alt tip de paine. Dupa vreo doua trei saptamani de mancat zilnic paine integrala cu in, am facut o paine semialba, convinsa fiind ca ii e dor de ea. Nici vorba. “e buna, dar nu se compara cu cealalta!” Aceeasi reactie a avut si la semolina !!!, si la alta paine alba, si la painea alba cu seminte de in, si la painea semintegrala cu seminte de in. Nimic nu s-a mai ridicat la nivelul asteia...
Eu am cam lasat uitarii painea de secara, cucerita fiind si eu de asta integrala. Am mancat si eu alba, dar in comparatie, pare lipsita de gust. Am crezut ca semintele de in sunt secretul, si am facut paine alba cu in... dar nu e acelasi lucru. Am facut integrala fara in, si mi-a placut aproape la fel de mult ca cea cu in. Am concluzionat ca semintele de in au un rol important in gustul painii, dar un alt rol important il are faina. Noua mea descoperire si noua “jucarie” e faina integrala de grau de la Terra Natura. O faina bio, curata, proaspata, cu o aroma atat de placuta, incat compenseaza pentru faptul ca e destul de slaba si nu foarte usor de lucrat cu ea.
Tineti minte ca mai demult am scris despre desem? Intre timp, asta vara mai precis, am renuntat la el. A mucegait dupa o pauza foarte lunga in care nu m-am ocupat de el, si apoi nu am mai avut energie sau dorinta de a face unul nou. In schimb, painea integrala imi place foarte mult, si mai ales painea integrala facuta cu desem. Imi doream paine integrala buna, dar nu imi doream sa intretin desem-ul. Asa ca am gasit o varianta de compromis, care, spre satisfactia mea, functioneaza perfect. Am facut un preferment dens pornind de la o farama de maia alba. Isi face treaba la fel de bine ca desemul, sau oricum atat de bine incat eu nu am gasit nimic de reprosat sau de imbunatatit.
A doua inventie, ca sa nu o numesc obsesie, este introducerea semintelor de in. Nu ca as fi inventat eu painea cu seminte de in, dar am incercat diverse procente de in si diverse moduri de a le incorpora in aluat si m-am oprit la varianta pe care v-o prezint astazi.
Si nu in ultimul rand, marea mea descoperire si prilej de bucurie e faina integrala de la Terra Natura. Ma bucur pentru ca exista pentru ca aceasta faina face o paine asa de buna!... incat de cand am inceput sa o folosesc nu am simit nevoia sa incerc alta faina. Terra Natura este o faina locala, produsa la Jamu Mare, in judetul Timis, dintr-o cultura de grau ecologica. Pana acum, aveam un mare “of” din cauza ca foloseam faina de provenienta straina (sau o aduceam din Franta sau Austria, sau o cumparam de la Sanovita, care ambaleaza faina din Germania, etc), ceea ce nu e deloc "sustainable". Acum am rezolvat problema. Terra Natura produce si faina alba tip 650, si faina spelta si faina de secara. Pe cea de grau integrala o cunosc si o recomand, pe cea de secara am folosit-o si o folosesc in continuare, urmeaza sa te testez si pe celelalte si o sa va spun cum mi se par.
Sa ma intorc la painea de azi: deci, trei secrete: preferment solid facut dn maia alba, seminte de in oparite si faina ecologica integrala de grau de la Terra Natura.
Cum scriam mai sus, faina asta nu contine foarte mult gluten. Nu o spun ca si cum ar fi un minus (am descoperit intre timp ca fainurile slabe au gust mai bun) ci doar ca trebuie tinut cont de acest aspect si in consecinta, lucrat aluatul cu grija. Am mai sesizat ca prea multa apa face ca aluatul sa fie dezastruos, mai ales dupa al doilea SF. De fapt, asta a fost cea mai mare provocare pentru mine, cum sa fac si autolyse, dar sa pun si seminte de in oparite in apa, si sa pastrez hidratatrea in termeni rezonabili. (greseala era ca faceam autolyse din faina cu 70% apa, iar cand puneam semintele de in, aluatul devenea prea ud). Am constatat ca o fermentare buna si suficient de lunga, face minuni cu un aluat care pare initial destul de dens. Am rezistat tentatiei de a adauga apa in exces si rezultatele au fost mult mai bune.
La inceput, am facut un autolyse lung, de vreo 2 ore, dorind sa scap de gustul uneori amar al taratelor din faina integrala. Apoi, o data, n-am avut atata timp la dispozitie si am scurtat autolyse-ul la o ora, iar painea a fost la fel de buna. Am concluzionat ca faina asta e buna oricum, asa ca daca am timp, las la autolyse 2 ore, daca nu, minim 40 minute.
Dupa ce m-am luptat cu o hidratare de 80 sau peste 80%, am redus la 76...78% si am fost foarte multumita. Pana la urma, faina dicteaza singura ce hidratare i se potriveste.
De asemenea, am incercat sa fac prefermentul pornind de la maiaua de secara. La painea respectiva faina din preferment a fost Sanovita. Painea obtinuta nu a avut acelasi gust. V. a constatat si m-a intrebat imediat: “Asta nu e ca alta data. Ai facut ceva diferit. Ce e?” ... a fost buna, dar ii lipsea acel ceva care sa o faca speciala. A fost de la maia? a fost de la faina? nu stiu... n-am mai avut chef sa experimentez. If it ain't broke, don't fix it!
As mai adauga ca retardarea la rece este posibila, dar mie nu mi se pare ca imbunatateste gustul. Daca am timp sa o coc in aceeasi zi in care fac aluatul, o fac. Daca nu, pun aluatul in bannetoane si il bag in frigider pentru maxim 10 ore. (am incercat 14 ore si s-a preadospit). Dar de regula, prefer sa organizez munca in asa fel incat sa ajung sa coc painea in ziua in care fac aluatul. Mi se pare ca in felul asta painea e mai dulce si gustul fainii mai delicat.
Painea aceasta am facut-o la ultimul atelier pe care l-am avut in luna februarie in Timisoara si stiu ca cei care au participat la atelier sunt nerabdatori sa o refaca. Tin doar sa va spun ca hidratarea din reteta de fata e putin mai mare decat ceea ce am facut la atelier, in caz ca repetati experienta, sa nu va speriati daca aluatul va fi putin mai moale decat cel facut la atelier. Eventual retineti 10-20g de apa.

Una peste alta, formula e urmatoarea:
PAINE INTEGRALA DE GRAU CU SEMINTE DE IN- reteta
Faina prefermentata: 30% Preferment 50% hidratare Seminte de in: 10%..12%
Faina totala: 900g Apa totala: 700g Hidratare aluat: 77,7% (puteti incerca si o hidratare mai mica sau mai mare, in functie de faina folosita) Cantitate aluat: ~1720g (doua paini in banneton de 1kg)
PENTRU PREFERMENT
| Ingredient | cantitate (grame) | procent brutar |
| Maia alba 100%. | 20 | 6.8% |
| Faina integrala de grau (Terra Natura) | 290 | 100% |
| Apa | 140 | 48% |
| TOTAL | 450 | |
PENTRU SOAKER
| Ingredient | cantitate (grame) |
| Seminte in | 100 |
| Apa clocotita | 250 (255) |
| TOTAL | 350 |
PENTRU ALUATUL FINAL
| Ingredient | cantitate (grame) | procent brutar |
| Preferment 50% hidratare | 450 | 75% |
| Faina integrala de grau (Terra Natura) | 600 | 100% |
| Soaker | 350 | 58.3% |
| Apa | 300 | 50% |
| Sare | 18 | 3% |
| TOTAL | 1718 | 286.3% |
Obs. S-ar putea sa fie nevoie sa mai adaugati cateva grame de apa, in functie de umiditatea din incapere.
METODA:
-
Faceti prefermentul in felul urmator: Folositi un bol larg (intr-un vas inalt si ingust e imposibil sa framantati). Dizolvati maiaua alba in apa si adaugati faina integrala. Framantati cu mana pana obtineti un aluat legat (poza de mai jos e cu prefermentul in timpul framantarii si imediat dupa framantare. La o cantitate mare de aluat (in consecinta o cantitate mare de preferment), e un adevarat exercitiu fizic framantatul. Transferati-l intr-un vas ingust cu capac. Lasati-l la loc racoros (un beci, o camara, o camera neincalzita) pentru 12-14 ore. (sa zicem ca faceti operatia asta seara si lasati sa stea peste noapte)


-
Dupa preferment, pregatiti soaker-ul. Cantariti semintele de in, fierbeti apa si turnati-o pe seminte, clocotita. Acoperiti imediat cu un capac sau folie alimentara, pentru a impiedica evaporarea. Folositi un vas incapator, caci semintele vor absorbi toata apa si se vor umfla. Lasati sa stea pana e gata prefermentul.
-
A doua zi dimineata, pregatiti aluatul. Intr-un bol rotund mare, cantariti apa, amestecati soakerul in apa (cu o furculita) si adaugati faina. Amestecati (cu furculita) pana nu mai exista zone de faina cruda. Lasati sa stea minim 40 minute (pana la 2 ore), pentru autolyse.
-
Prefermentul e gata de a fi folosit cand are textura aerata, buretoasa (vezi in poza de mai jos). Rupeti-l in bucatele mici si adaugati-l in aluat. Presarati si sarea deasupra. Strangeti aluatul intre degete pana ce sarea si prefermentul sunt complet amestecate in aluat. Daca e foarte tare, mai adaugati putin apa. De preferat sa aveti un aluat mai dens decat unul prea hidratat, cel putin la prima incercare. Aluatul se va mai inmuia pe parcursul primei fermentari. Framantati cu mana, cu finete, doua rotatii de vas. Faceti pauza 5 minute si framantati din nou, aducand marginile aluatului spre centru, rotind vasul dupa fiecare miscare (o rotatie completa). Intoarceti aluatul cu partea fina in sus. Acoperiti vasul.


-
In mod normal, prima fermentare dureaza 2h:30min, cu SF dupa 50min si dupa 1h:40min. (in perioada asta rece, eu am lasat ~3h la fermentat, la mine in casa temperatura nu depaseste 22-23C). Faceti SF-urile pe masa, tinand mereu cont de fata fina a aluatului.

-
Rasturnati aluatul pe masa infainata cu faina integrala. Divizati si pre-formati in doua sfere lejere, pe care le lasati cu partea fina pe masa, pana pregatiti bannetoanele. Formati aluatul in forma de batard si asezati-l in banneton, cu partea fina in jos.
-
Acoperiti si lasati la dospit 2h...2h:30min la temperatura camerei, sau max. 10 ore in frigider. Eu personal nu recomand retardarea in frigider. (Ca si o semi-salvare, in caz ca aluatul a fost prea hidratat, puteti sa il lasati in frigider cateva ore, ca sa se intareasca putin si sa il puteti cresta mai usor.)
-
Preincalziti cuptorul cu piatra de copt inauntru si cu sistemul de aburi in pozitie. Rasturnati aluatul din banneton si crestati cu lama perpendicular pe suprafata painii, perpendicular pe axul lung, sau tip chevron.


-
Coaceti painile direct pe piatra timp de 15 minute cu aburi la 250C, si apoi inca 35 min fara aburi, scazand temperatura daca se rumenesc prea repede. Painea trebuie sa aiba o culoare bruna si sa sune a gol cand e lovita la partea inferioara. Opriti focul, lasati painile in cuptor cu usa intredeschisa 5 minute, apoi asezati-le pe un gratar pana la racirea completa.
Cand e proaspata, coaja e crocanta si cu aroma de nuca, din cauza semintelor de in prajite. A doua zi coaja se inmoaie si painea poate fi taiata in felii foarte foarte subtiri. Semintele de in au un rol important in toata povestea asta (desi mie pesonal mi-a placut si varianta fara in, prefer totusi varianta cu in). Rol nutritiv. Rol de pastrare a painii proaspete mai mult timp.

Eu am acceptat mai greu ideea de a manca paine cu seminte de in. Desi initiativa de a face aceasta paine imi apartine, nu eram prea convinsa ca o sa imi placa, din cauza ca nu sunt mare amatoare de seminte in paine, in general. Cu toate acestea, semintele de in nu ma deranjeaza, nu le percep ca pe “seminte”. Se inmoaie in paine si devin tot una cu miezul. Am prieteni carora le place aceasta paine tocmai pentru ca contine seminte. Ceea ce e ciudat. Mie imi place pentru ca nu le simt ca atare, lor le place pentru ca le vad/simt acolo.
S-ar putea ca painea asta sa nu fie pe gustul tuturor. Unii o vor gasi prea densa, prea integrala, prea satioasa. Dar este un gust care se cultiva, cred eu. O varianta de compromis, este sa inlocuiti 40%...50% din faina cu faina alba. Poza imediat urmatoare e cu o astfel de paine (60% integrala 40% alba). Miezul va fi putin mai aerat si mai pe gustul iubitorilor de paine alba.
Eu insa raman la varianta 100% integrala, si va provoc sa o incercati. Sunt chiar foarte curioasa de parerea voastra.
Trimit acest post catre Susan, pentru colectia de paini de pe Yeastspotting.
Pentru mai multe poze (sau poze mai mari) aruncati o privire pe pagina mea de flickr.
Offf... a fost greu... dar ce bine e ca a trecut si ca am revenit la ce stiu eu sa fac. Multumesc V.! Multumesc voua tuturor ca m-ati asteptat cu rabdare. Sa ne auzim cu bine!
codruta ♥
back to top
159 comments

La ultima paine de asta pe care am facut-o, pe langa in, am mai adaugat si mei, susan, hrisca si chimion. Meiul l-am fiert un pic inainte dar cred ca ar merge si doar oparit, iar hrisca, in felul asta nici nu se simte ( e drept ca am pus doar o lingura). Ma gandesc sa mai adaug, cand as avea, si cateva boabe de grau incoltit, si alte seminte – chia, quinoa, amaranth, floartea soarelui. Ar fi o “super” paine! Atata ca mie nu imi creste inca asa de frumos , e mai densa un pic. Poate ca ar trebui sa ii fac o maia speciala, sau sa o construiesc prin mai multe hraniri succesive, sau/si sa modific timpii de dospire. In orice caz, e nelipsita mai nou din meniu.
Simona
[In reply to Roxy]
Citeste articolul urmator cu cateva sfaturi utile pentru diminuarea gustului usor acru resimtit in painea cu maia :
11 Tips on How to Make Sourdough Less Sour
Completely removing the sourness from your sourdough is nearly impossible but we can make it less conspicuous. To do this, we must accomplish one or a combination of the following with your sourdough starter and dough:
Minimize the production of lactic acid and acetic acid by bacteria, especially acetic acid Decrease bacterial activity; Increase yeast activity.A hand pouring a bottle of white vinegar
Acetic acid: the Kryptonite to yeast
Acetic acid, a main component of vinegar, contributes to the sharp, mouth puckering tang in sourdough breads. However, by decreasing the metabolic and reproductive activity of sourdough bacteria, you can minimize the amount of bacterial acids produced in your sourdough.
Further, by encouraging sourdough yeast to reproduce and expel gas (carbon dioxide), your sourdough may become less sour and tangy. Essentially, the more active your yeast, the faster your dough rises. The faster your dough rises, the sooner you can bake your dough. And finally, the sooner you bake your dough, the less time bacteria has to generate acids. To achieve this objective, we must also avert bacteria from producing acetic acid which inhibits yeast activity.
Without further ado, the following describes 11 tips on how to make your sourdough less sour:
1. Feed your starter more frequently
By feeding your starter more frequently the preexisting acids in your starter becomes less concentrated and more diluted. As a result, the overall sourness of your starter is toned down.
Moreover, sourdough bacteria generally do not adapt to environmental changes as quickly as sourdough yeast, so feeding your starter more often gives yeast a head start.
2. Rest your starter at cooler temperatures and decrease the hydration of your starter
Bacteria and yeast are more active at higher temperatures and hydrations. (In baking terms, hydration refers to the ratio of water to flour.) Thus, decreasing the temperature and hydration (water amount) of your starter reduces the activity of both microbes.
But wait? Isn’t our goal to increase yeast activity, not hinder it? Short answer, yes. However, when decreasing the temperature and hydration of your starter, in conjunction with frequent feedings of your starter, yeast activity will fare better than bacterial activity.
3. Remove the hooch
When your starter is chilled for too long or ferments too quickly, a liquid, translucent substance called “hooch” may appear in your starter. This substance is a byproduct of sourdough yeast, comprising mostly of water and ethanol (alcohol). Some species of bacteria can metabolize ethanol and discharge acetic acid as a result.
Sourdough starter with hooch in a closed glass jar
See that murky layer in midsection of the starter? That’s hooch
4. Avoid stirring your starter during its resting period
Some species of acetic acid bacteria require oxygen to sustain life. By stirring and thus oxygenating and redistributing nutrients in your starter, you provide such bacteria the opportunity to utilize oxygen and metabolize ethanol (a byproduct of yeast). The result? A greater yield of acetic acid.
5. Use your starter before its “peak”
The peak of a preferment (dough fermented in advance) refers to the point at which the preferment begins to deflate, caused by excess (bacterial) acids and gluten degradation.
By feeding your starter before its peak and/or incorporating your “pre-peaked” starter into your final dough, the tang or tartness of your sourdough will be reduced.
6. Use flour with less ash content, mainly white wheat flour
Ash content refers to the mineral content of flour, mostly derived from the bran or outer layer of the grain kernel. In wheat, the outer layer of the grain kernel contains specific sugars called pentosans. These sugars are metabolized by heterofermentative bacteria, which expel carbon dioxide, lactic acid, and acetic acid as a byproduct. In brief, the greater amount of pentosans in the flour, the greater the chance that such bacteria will produce acetic acid.
7. Avoid retardation (chilling your dough) and punch downs (degassing your dough)
The longer your dough ferments, the more acids bacteria produce. The more acids produced, the more sour your loaf. Thus, to minimize the tang of your sourdough, it’s advised that you skip chilling and degassing your dough during bulk fermentation (first rise) and proofing (final rise).
8. Add greater amounts of your starter to your final dough mix
This sounds counter-intuitive but works under one condition: Your starter is well populated with yeast. If this condition is fulfilled, incorporating greater amounts of your starter into your final dough results in faster rising and potentially less time for bacteria to generate acids.
9. Add commercial or baker’s yeast to your final dough mix
Commercial yeast is an umbrella term for an assortment of industrialized yeast, including fresh yeast, active dry yeast, rapid rise yeast, and instant yeast. One of their primary purposes is to inflate dough with carbon dioxide—quickly. Because they are bred to do this effectively, adding as little as a pinch of commercial yeast to your final dough mix can significantly reduce rising times.
10. Rest your dough at cooler temperatures
Bacteria and yeast are less active at cooler temperatures. Therefore, it’s advised that you increase the amount of starter mixed into your dough to shorten rising times (under the condition that your starter is well populated with yeast).
Thermometer on a red brick wall
Do not cool your starter below 9°C / 38°F; that is the point when yeast activity ceases.
11. Add baking soda (sodium bicarbonate) to your final dough mix
Baking soda is an alkaline, capable of neutralizing acids. When incorporated into your dough in negligible amounts (e.g., 1g / 0.04oz per 1kg / 35oz dough), the sourness of your sourdough may become less perceptible.
Am facut azi reteta de la painea cu faina durum doar ca in loc de durum am folosit terra natura alba (da stiu la stadiul meu de incepator nu ar trebui nici macar sa ma gandesc la modificari). painea a iesit buna doar usor acrisoara.
intr-un comment spuneai ca acreala aceasta se poate regla. cand vei avea timp te rog sa ne mai indrumi putin in privinta aceasta.
ma gandeam asa tot citind (pe sarite ca as vrea tot dintr-o data si cum am putin timp – jops la calc ) ca fiecare secunda daruita semenilor nu ramane fara rasplata chiar daca de multe ori efortul poate parea in zadar (asta referitor si la patania cu maiaua daruita). iar de multe ori paguba se transforma in castig daca stim sa primim cu bucurie si cu dragoste aceste episoade. eu care inainte ardeam si apa acum fac paine (cum iese e deja alta poveste :)). Si datorita tie si altii au mancat si s-au bucurat de ea. si uite asa o fapta buna creste si tot creste. vai nu ma mai satur de citit.
Tare mi-as dori sa gust din painele tale ca sa am un termen de comparatie dar e destul de lung drumul Satu Mare – Timisoara. Cu siguranta daca ajung in zona brutaria ta va fi prima stationare. Multumesc inca o data. O zi cat mai frumoasa!
Multumesc din suflet. Multa sanatate