Miche, un vis si un cosmar - Miche, a dream and a nightmare

Uneori, iti doresti un produs pentru ca iti place descrierea lui, altadata pentru ca iti place cum arata, altadata ti-l doresti pentru ceea ce iti imaginezi tu ca este acel produs, altadata parerea unor oameni pe care ii respecti despre acel produs te convinge ca merita sa il ai, in fine... motive pot fi multe. Ce se intampla cand iti doresti un produs pentru toate cele enumerate mai sus?! atunci e grav... citesti despre el, visezi cum ar fi sa il ai, incepi sa ravnesti la el si ajungi sa crezi ca viata ta nu poate avansa daca nu il incerci. Asa s-a intamplat cu mine si cu o miche. Am vazut-o pe forumul de la fresh loaf, unde a fost incercata de cei mai experimentati membri, si toti au elogiat-o. O paine asa de mare, si atat de buna incat e pacat sa o faci mai mica, ba din contra, mai bine o faci si mai mare. O paine care isi schimba aroma in timp, si pe masura ce sta, devine tot mai buna, lucru confirmat de toti cei care au incercat-o. Am visat la aceasta paine mult timp, dar mi-a fost si frica de ea in acelasi timp. Eu cu painile rotunde nu am fost foarte prietena, ani de zile, nu reuseam sa le dau forma si ieseau de obicei mici monstri. Cand in sfarsit am hotarat ca nu mai pot trai pana nu o incerc, am esuat, iar visul meu despre o paine mare, umflata, rotunda si frumoasa, s-a transformat intr-un cosmar despre o paine mare, lata si turtita. Am dat mai mult de jumatate din ea mamei mele, careia ii revin toate experimentele mele esuate, dar dupa cateva zile am inceput sa regret ca am dat-o. Era o paine a carei forma ma intrista, un reminder ca mai am multe de invatat, dar dupa trei zile gustul m-a cucerit. Am mancat-o singura, savurand fiecare feliuta, si am stiut ca la un moment dat, o voi face din nou. Asa a aratat painea mea ratata:

Cred ca sunt doua luni de cand cochetez cu ea, planificand-o si visand-o, dar in acelasi timp avand cosmaruri cu paini turtite. Astazi m-am simtit increzatoare. Intre timp am mai citit, sper eu ca am mai invatat cate ceva, si am decis ca dorinta de a o manca din nou e mai mare decat frica de un nou esec. Sunt in plin proces de Stretch and Fold, aluatul arata si miroase nemaipomenit, iar maine experienta mea, sau lipsa mea de experienta, isi vor spune cuvantul. Nu va dezvalui reteta acum, nici originea acestei “miche”, dar veti auzi toata povestea in momentul in care cosmarul meu se va sfarsi.