Cozonac tip Babka

Întotdeauna am fost o iubitoare de cozonaci umpluți și mult mai puțin de dulciuri. Așa că, atunci când am început să fac cozonaci, știam un lucru sigur: voiam să fie plini de umplutură .

Dar iată paradoxul. Ca brutar, îmi doresc și ca aluatul să fie cât mai pufos și înalt posibil - dar cu cât aluatul este mai pufos, cu atât umplutura devine mai puțin dominantă. Așa că există mereu această luptă liniștită în interiorul meu: partea care vrea cât mai multă umplutură posibilă în aluat și partea care vrea cel mai pufos cozonac imaginabil.

Cozonacul este rețeta la care am muncit cel mai mult — și cea care îmi menține adrenalina ridicată până în momentul în care le văd complet coapte. De-a lungul anilor, am făcut mii de cozonaci și totuși, de fiecare dată, mă simt mică și umilă în fața acestui aluat. Pentru că îmi doresc ce e mai bun din acest desert, acel echilibru perfect între aluat și umplutură.

Întregul proces începe cu hrănirea cu aluatul nostru dulce. Îl reîmprospătăm de cel puțin trei-patru ori înainte ca acesta să atingă aluatul. Apoi, aluatul este amestecat, împărțit în porții și lăsat să se odihnească în frigider peste noapte.

A doua zi, întindem aluatul, adăugăm umplutura și așezăm cozonacii în tăvi, unde fermentează încet și cresc încă o noapte. Abia în a treia zi îi coacem - privind prin sticla cuptorului, fascinați de puterea pe care o are acest aluat de a crește și crește și crește.

Imediat ce ies din cuptor, încă fierbinți, turnăm sirop peste ele, apoi le lăsăm să se odihnească încă o noapte pentru a se răci și a se așeza.

Acest proces lung merită fiecare minut. Rezultatul sunt cozonaci moi, pufoși, umpluți generos și care rămân proaspeți săptămâni întregi fără a se usca. Suntem foarte mândri de ei și, chiar dacă necesită timp, grijă și resurse, suntem profund recunoscători pentru bucuria pe care o aduc pe mesele dumneavoastră - sărbătoare după sărbătoare.